A beneficia de psihoterapie poate deveni un obicei? În România la nivel social și cultural cel mai adesea ne confruntăm cu diferite sintagme și stereotipii în ceea ce privește consultarea unui psiholog sau urmarea unei psihoterapii. Să primești ajutor din partea unui psihoterapeut se confruntă cu diverse credințe pe care le-am interiorizat de-a lungul timpului conform cărora nu ne-am mai încadra în grupurile persoanelor „normale”. Dar până la urmă cât de „anormal” poate fi să ceri un ajutor, sau cel puțin să experimentezi să vezi dacă ți se potrivește, să încerci să te înțelegi mai bine și să devii conștient de cum funcționezi tu în lume și în relație cu ceilalți, să îți descoperi personalitatea și schemele de comportament care te ghidează în viață. Cei mai mulți ar spune că nu au probleme sau că nu au probleme mari iar asta înseamnă că nu este necesar să consulți o persoană specializată însă a fi o persoană conștientă de sine de multe ori aduce și nemulțumiri în legătură cu sine sau în relațiile cu ceilalți. A merge la un psihoterapeut poate fi un semn de grijă față de sine și se potrivește acelor persoane care vor să-și găsească un echilibru, să-și organizeze ideile și gândurile, să-și înțeleagă emoțiile și sentimentele și să-și construiască o fundație mai solidă a propriei persoane. Este foarte normal să consulți un medic, să ai grijă de sănătatea ta corporală, să îți îmbunătățești abilitățile mergând la tot felul de cursuri dar de ce să nu avem grijă și de sănătatea noastră mentală și cel mai important emoțională. Iată câteva dintre credințele care ne împiedică de regulă să urmăm o psihoterapie:
- Dacă merg la psiholog sau psihoterapeut voi fi considerat nebun – cel mai adesea devenim conștienți că ne confruntăm cu o problemă însă este foarte importantă și părerea celorlalți despre noi, precum că am fi nebuni în această situație. Este necesar a se face distincție între un tratament psihoterapeutic și unul psihiatric. În cazul celui din urmă ne confruntăm într-adevăr cu o problemă care afectează sănătatea mentală și de cele mai multe ori sunt prescrise medicamente, în schimb în cazul psihoterapiei nu există tratamente medicamentoase sau „o pastilă” care să ne îmbunătățească viața, ci există doar efortul susținut al pacientului ajutat de psihoterapeut să-și îmbunătățească viața;
- Cum mă poate înțelege dacă nu a experimentat aceleași situații ca și mine? Rolul psihoterapeutului este în primul rând să fie prezent și să te asculte cu atenție într-o atitudine empatică astfel încât va reuși să înțeleagă întreaga ta emoționalitate fără ca el să fi experimentat o situație asemănătoare cu a ta. Pe de altă parte este foarte important ca acesta să fie foarte pregătit pentru a putea înțelege mecanismele psihice care pot exista în spatele problemei tale pentru a-ți clarifica și a te ajuta să înțelegi ceea ce ți se întâmplă;
- Dacă merg la un psihoterapeut dau dovadă de slăbiciune – din contră, a apela la ajutorul unui specialist este un act de mare curaj pe care îl respect și îl onorez…reprezintă capacitatea unei persoane de a face o alegere pentru sine și de a-și afișa vulnerabilitatea în spatele căruia stă un potențial imens. De multe ori ajungem să fim vulnerabili pentru a ne descoperi resursele și puterea interioară pe care o avem;
- Dacă voi descoperi că am mai multe probleme? Există psihoterapii de scurtă durată care se centrează pe problematica pe care o persoană o aduce în cabinet iar fără acordul tău un psihoterapeut nu va merge dincolo de asta…este posibil ca în timpul procesul terapeutic să descoperi lucruri noi, nu neapărat probleme, dar care te ajută să te înțelegi mai bine;
- Mă pot confesa și prietenilor, nu este necesar ca un străin să mă asculte – Aș începe cu o întrebare: De câte ori ați fost sinceri 100% cu prietenii sau familia, discutând la un nivel extrem de profund despre problemele voastre? Ceea ce poate oferi un psihoterapeut este obiectivitatea și cunoștințe necesare pentru a identfica sursa problemelor și a te ajuta să ieși din situația cu care te confrunți. Un psihoterapeut nu oferă sfaturi, ci va pune întrebări sau va utiliza tehnici potrivite istoriei tale care să te ajute să conștientizezi;
- Psihoterapeutul nu face altceva decât să te asculte – este necesar să te asculte, chiar să te asculte activ pentru a putea să-și dezvolte o perspectivă în ceea ce te privește. Cu toate astea, poate că cel mai important aspect al psihoterapiei este relația psihoterapeutică, fiind vorba despre o interacțiune umană ce presupune comunicare, colaborare și susținere;
- Pot să-mi rezolv și singur problemele – de multe ori negăm, încercăm să ne ascundem emoțiile negative doar pentru a depăși situația și a ne simți mai bine. Asta nu înseamnă că ne-am vindecat, nu a existat o suferință și că totul s-a șters. Psihoterapeutul nu te ajuta să uiți ci din contră te ajută să treci printr-o suferință în sensul acceptării ei și în sensul menținerii funcționării noastre normale;
- Toți psihoterapeuții sunt la fel – dacă am trăit o experiență negativă este posibil să afirmăm asta…în schimb am putea să reflectăm asupra veridicității ei. În primul rând existe numeroase forme de psihoterapie care diferențiază psihoterapeuții din punct de vedere al teoriilor și tehnicilor pe care le folosesc. În al doilea rând, chiar și de aceeași orientare psihoterapeutică, ei ajung să se diferențieze datorită propriul model pe care și l-a dobândit în practică și pe care îl adaptează în funcție de nevoile persoanei din fața lor.
Și pentru că vorbeam despre felul de a fi al unui psihoterapeut iată câteva lucruri esențiale…În primul rând un psihoterapeut nu a absolvit doar Facultatea de Psihologie, pentru că atunci am putea vorbi doar despre a fi psiholog, și nici o formă de consiliere în acest caz vorbind despre un consilier psihologic, ci este necesar să fi urmat o Școală de Formare într-o formă de psihoterapie care să îi dea posibilitatea de a-și urma un program de dezvoltare personală și de formare profesională, astfel încât să poată fi pregătit emoțional și informațional pentru a putea susține o psihoterapie. După această perioadă de formare profesională un psihoterapeut poate obține atestatul de liberă practică și își poate exercita profesia pe care a ales-o. Dezvoltarea sa personală nu se oprește aici deoarece urmează mai departe cursurile de supervizare în care activitatea sa este susținută și supervizată de către formatorii săi. De asemenea un psihoterapeut de cele mai multe ori este și pacient lucrând cu sine la un nivel profund. Toate acestea necesită o perioadă de 4, 5 sau mai mulți ani în funcție de forma de psihoterapie pentru care optează.
Iată câteva repere ale recunoașterii unui psihoterapeut:
- În primul rând ar trebui să fie înscris și membru al Colegiului Psihologilor din România, precum și în cadrul Școlii de formare unde și-a urmat studiile în psihoterapie;
- Ar putea să răspundă la întrebările voastre în legătură cu formarea sa profesională dacă doriți să aflați mai multe detalii despre forma de psihoterapie pe care o practică precum și despre competențele pe care le deține sau diverse specializări pe care le-a urmat;
- Va vorbi în relație cu tine și îți va răspunde la întrebările legate de ceea ce înseamnă psihoterapia și ce presupune ea și nu îți va vorbi despre istoria sa personală;
- Va încheia un contract scris sau verbal(nu toate formele de psihoterapie presupun existența unui contract scris) în care vor fi stabilite detalii ce privesc desfășurarea psihoterapiei, timpul unei ședințe, frecvența, costul și principiile etice după care se ghidează;
- Va respecta un cod deontologic ce presupune în primul rând confidențialitate și asigurarea spațiului de siguranță, pentru cel care vine în psihoterapie și nu va avea comportamente sau conduite care să lezeze pe cel care vine în psihoterapie;
- Va putea fi empatic, înțelegător și capabil să conțină problema cu care te confrunți dar în același timp va păstra cadrul și limitele pe care le-ați discutat inițial;
- Relația terapeutică este poate cel mai important element al psihoterapiei, iar acesta fiind formată îi conferă pacientului o senzație de siguranță și destindere în a vorbi deschis despre sine; deși este o relație umană, este necesar ca aceasta să fie profesională deoarece psihoterapeutul nu poate deveni prieten pentru persoanele care apelează la psihoterapie;
- Psihoterapeutul nu oferă sfaturi ci doar analizează situația expusă și prin întrebări și metode specifice te ajută pe tine să-ți găsești răspunsurile necesare;
- Un psihoterapeut poate fi curios deoarece are nevoie să te cunoască cât mai bine însă nu va fi intruziv în încercarea de a obține informații pe care nu ești pregătit să le oferi încă;
- În cadrul psihoterapiei vor fi respectate credințele, poveștile de viață ale pacientului fără a exista judecăți de valoare și fără încercarea de a schimba ceva la celălalt dacă acesta nu solicită, lucrând întotdeauna cu realitatea și elementele pe care le aduce pacientul; psihoterapeutul poate avea percepții diferite, credințe diferite, un stil de viață diferit dar asta nu înseamnă că modelul său este cel potrivit de aceea nu trebuie să existe intenția de a le impune pacientului.
Aceste elemente sunt specifice oricărei forme de psihoterapie, fie că vorbim de psihoterapie individuală, de grup, cu adulți sau cu copii, de dezvoltare personală de asemenea cu adulți sau cu copii, fiind necesar valabile.
Am speranța că am reușit să ofer o perspectivă asupra psihoterapiei, sau cel puțin asupra unei părți din ea și că am mai deschis o cale către schimbarea perepției sociale cu care ne confruntăm.
Mulțumesc,
Psihoterapeut Alexandra Demian
Telefon: 0752.841.613
Email: contact@psiconcept.ro
