Psihoterapie de grup

      Psihoterapia de grup este o formă de psihoterapie de o eficiență înaltă și are capacitatea de a oferi beneficii semnificative. Aceasta oferă o arenă în care oamenii pot interacționa liber, însoțiți printr-o anumită arie tematică de un psihoterapeut. Psihoterapia de grup depinde de câtiva factori primari, cum ar fi: incularea speranței, universalitatea, transmiterea informațiilor, învățarea interpersonală și alții, factori rezultați doar prin interacțiunea cu ceilalți participanți la grup, alături de care au oportunitatea să-și dezvolte abilitățile interpersoanale, deoarece fiecare membru al grupului dăruiește și primește, experimentează, se identifică cu ceilalți, învață de la ei și află cum este perceput. Grupul poate fi format din persoane cu problematici asemănătoare sau poate la fel de diferite, ceea ce-i va conferi unicitate și specificitate.

Teme abordate într-o psihoterapie de grup:

  • Dezvoltarea abilităților de comunicare și relaționare;
  • Identificare tiparelor comportamentale problematice;
  • Abordarea relațiilor de familie sau de cuplu;
  • Adordarea problemelor de simptomatologie psihosomatică;
  • Introducerea în tehnicile de relaxare și de meditație;
  • Investigarea emoțiilor și afectelor personale;
  • Gestionarea emoțiilor negative;
  • Conștientizare și autocunoaștere;
  • Reglarea echilibrului dintre minte-corp-spirit;
  • Fenomenologia rușinii;
  • Explorarea stimei de sine și a încrederii în sine;
  • Rezolvarea unor conflicte interioare și exterioare;
  • Conștientizarea și aducerea propriei persoane în prezent în aici-și-acum.
  • Revenirea la copilărie prin artă și joc.

Terapia de grup cu adevărat puternică, inițial, oferă o arenă în care clienții pot să interacționeze liber unii cu alții, apoi îi ajută să identifice și să înțeleagă ce nu merge în interacțiunile lor și, în cele din urmă, le oferă posibilitatea să modifice acele tipare neadaptative.

Schimbarea în terapie este un proces de o complexitate enormă, ce apare din interacțiunile complicate ale experiențelor umane, la care ne vom referi în continuare prin denumirea de „factori terapeutici”. Experiența terapeutică este diferențiată de linii naturale în unsprezece factori primari:

  1. Inducerea speranței

Oamenii aleg să participe la o terapie de grup pentru că spera că viața lor să se îmbunătățească. Ei vin de acasă cu un dram de speranță iar terapia de grup îi ajută să țină în viată această flacăruie și, mai mult, să o facă să crească. Cum? În primul rând, pentru că au făcut ceva pentru ei însisi: și-au luat inima în dinți și s-au înscris într-un grup terapeutic. Nu poți să faci ceva pentru tine fără ca speranța de mai bine să nu prindă aripi. În al doilea rând, într-un grup terapeutic, compus în general din oameni cu probleme similare, există indivizi care deja fac față unei situații mai bine decât ceilalti, iar exemplul lor este dătător de speranța pentru aceștia din urmă.

  1. Universalitate

Mulți dintre cei care intră în terapie sunt covinși că sunt unici din punct de vedere al inadecvării lor, că numai ei au anumite probleme, gânduri și sentimente care îi torturează și le fac viața mizerabilă. Suntem unici si totusi atât de asemanatori. Nu exista sentiment, fie el cât de greu de definit și de pus în cuvinte, pe care numai un singur om să-l fi avut. Ceea ce ne aseamănă este mult mai consistent decât ceea ce ne separă și ne diferențiază. La urma urmei, suntem toți oameni. Și nicăieri nu se vede mai bine acest adevar decât într-un grup terapeutic. Atunci când constatăm că și alții se confruntă cu aceleași probleme, ne simțim parcă mai ușurați și mai capabili să le facem față.

  1. Informarea

Informarea inlude instruirea didactică referitoare la anumite condiții, sfaturi și sugestii din partea terapeutului sau a celorlalți membri ai grupului. Uneori procesul educațional este implicit, membrii grupului învățând direct din activitatea grupului despre dinamica proceselor interpersonale, despre semnificația unor simptome și metode de a le face fața, despre viață psihică în general. De exemplu, în cadrul unui grup pentru cei care suferă de atacuri de panică, se pot dispensa informații despre aspectele fiziologice ale unui atac de panică, despre ciclul vicios indus de interpretarea catastrofică a simptomelor corporale, despre natura benigna a condiției și despre modalitățile de a ameliora și apoi de a preveni astfel de atacuri de panică.

  1. Altruismul

„Daca vrei sa ajuti un om, lasa-l sa te ajute” a spus cândva un celebru prizonier american. Prin părțile noastre, se spune ca „dăruind, vei dobândi”. Cei care intră în terapia de grup se simt adesea demoralizați și simt că nu au nimic valoros de dăruit celorlalți. Atunci când descoperă că pot fi totuși de ajutor, se simt revigorați și stima lor de sine crește. Oamenii se pot ajuta unii pe alții ascultându-se, oferind confort și sfaturi, încurajându-se reciproc, împărtășind cu ceilalți experiențele lor similare sau prin simpla lor prezență lipsită de criticism și prejudecăți.

  1. Recapitularea corectivă a relațiilor din familie

Cei mai importanți oameni în viata oricărui om sunt membrii familiei în care s-a nascut. Modul în care interacționează cu aceștia va rămâne  în mintea viitorului adult pentru tot restul vietii ca un model de interacțiune cu toți ceilalți oameni. Atunci când fac parte dintr-un grup, oamenii au tendința de a se raporta la ceilalți membri ai grupului într-un mod oarecum asemănător cu modul în care se raportau la parinți și frați. Ceea ce, în sine, nu e nimic deosebit care să merite a fi subliniat. Numai că relațiile unora cu membrii familiei din care provin nu au fost tocmai în regulă și atunci există posibilitatea, sau chiar certitudinea, ca aceste relații să se repete cu actualul partener de viata, cu colegii de munca, cu copiii, prietenii etc. Ce e de facut? Grupul terapeutic este ca un mic laborator fotografic în care modul defectuos de a te raporta la ceilalți se developează în fața propriilor ochi. Când devii conștient de felul în care îi tratezi pe ceilalți, de modul în care te raportezi la ei sau de modul în care te folosești de ei, atunci întelegi de unde provin multe din necazurile prezente în relatiile cu aceștia și, în consecința, poți schimba ceva.

  1. Îmbunătățirea aptitudinilor de socializare

Un grup terapeutic este, înainte de toate, un grup social, în care mai multi indivizi interacționează respectând niște norme. Spre deosebire însă de alte grupuri sociale de care poate aparține cineva (de exemplu, grupul colegilor de munca), grupul terapeutic are niște reguli clare stabilite de la început, menite a facilita interacțiunea onestă. Cea mai importantă dintre aceste reguli este oferirea de feedback, adica oferirea unei pareri oneste despre afirmațiile sau comportamentul celuilalt, ceea ce în alte grupuri se întâmpla arareori. În schimb, într-un grup terapeutic, e foarte posibil și chiar de dorit ca un astfel de feedback să aibă loc. Astfel, „arogantul” are ocazia sa învete ceva despre sine si eventual sa corecteze ceea ce este de corectat pentru a-și îmbunătăți aptitudinile de socializare.

  1. Comportamentul imitativ

Se spune adesea despre copii ca îi imită pe adulți. Ceea ce se spune mai rar este că și adulții învață prin imitație. Observându-i pe alții cum vorbesc, cum se comportă, cum își rezolvă anumite probleme, noi toți putem învăța de la ceilalți. Învătăm de la cei care au mai mult succes în viața personală sau în interacțiunile cu ceilalți, învățăm de la cei pe care îi respectăm, fie ei membri ai grupului sau psihoterapeutul care conduce grupul respectiv.

  1. Învățarea interpersonală

E un factor deosebit de complex și de aceea dificil de explicat în câteva cuvinte. S-a spus că omul este un animal social. Aceste relații sociale, care le includ pe cele cu familia din care provenim, ne formează și ne transformă în permanență. Cazurile de copii crescuți de animale demonstrează faptul că fără o ambianță umană, fără contact cu alte ființe umane, un copil nu poate deveni un om în sensul cel mai larg al cuvântului și dezvoltarea acestuia se oprește la un nivel subuman. Nu realizăm importanța relațiilor cu cei din jurul nostru, și în primul rând cu membrii familiei în care ne-am născut, așa cum nu realizăm cât de multa nevoie avem de oxigenul pe care îl respirăm. Specialiștii spun că jumatate din ceea ce suntem se datorează zestrei genetice și jumatate modului în care am fost crescuți. Și această componentă educativă se referă nu numai la aspectele evidente cum ar fi „cei sapte ani de acasa”, ci si la acelea mai subtile ale modului în care cei din jur se raportează la noi și noi la ei. De exemplu, orice copil are nevoie de un sentiment de securitate și obtine acest lucru prin cultivarea si accentuarea acelor trăsături sau aspecte ale sinelui care sunt apreciate de ceilalti și prin negarea sau transformarea acelora care sunt dezaprobate de ceilalți. În cele din urma, individul îsi va forma un concept de sine bazat foarte mult pe aprecierile celorlalti. Acest proces de învățare interpersonală este un proces continuu, ale cărui baze se pun în copilarie, dar care continuă de-a lungul întregii vieți. În terapia de grup, oamenii descoperă modul în care obișnuiesc să se raporteze la ceilalți, conștientizează așteptările pe care le au de la ceilalți și învată să relaționeze într-un mod mai realist și mai echilibrat, în care avantajele și dezavantajele relaționale sunt mai echitabil distribuite.

  1. Coeziunea grupului

Mulți oameni se simt izolați de semenii lor, incapabili să stabilească niște relații cu adevarat semnificative, care să treacă dincolo de o interacțiune de suprafață. Așa cum spuneam mai sus, avem nevoie de ceilalti, să ne simțim înțeleși și apreciați și, în egală măsură, să învățăm de la ei. Dar acest lucru nu este posibil decât în mică masură în cadrul unor relatii superficiale, cum ar fi discuțiile de cinci minute la o cafea cu colegii de serviciu. Pentru multi, prietenii sunt cei care reușesc să suplinească aceasta nevoie de comunicare ceva mai profundă. Din păcate însă, sunt mult prea multi oameni lipsiți de prieteni. Si mai avem nevoie de ceva, pe lânga aceasta legătură mai adâncă: avem nevoie de sentimentul de apartenență, care înseamnă sentimentul de bine și de siguranță pe care îl avem atunci când ne știm parte a unui grup care ne protejează și ne valorizează. Această nevoie stă la baza tuturor asociațiilor profesionale, sindicatelor, cluburilor, cercurilor sportive etc. si chiar la baza ideii de națiune și de țară. Pentru cei care se simt deprivați de o comunicare umana cu adevarat semnificativă și pentru cei lipsiți de sentimentul de apartenență, grupul terapeutic poate suplini exact ceea ce le lipsește. Coeziunea grupului nu se referă numai la suportul și încurajările pe care un membru al grupului le poate primi din partea celorlalți participanți, ci și la feedback -ul onest pe care îl primește și, în general, la toate acele aspecte care contribuie la sentimentul că „celorlalți le pasă.”

  1. Catharsisul

E bine știut că adesea confesarea necazurilor noastre către prieteni, doctor sau preot, ne ajută să ne simtit mai bine. Acesta este catarsisul și despre asta este vorba, în principiu, și în terapia de grup. Numai că această formă de terapie nu ne ajuta numai să scăpăm de „piatra de pe suflet”, dându-ne un sentiment de eliberare momentană, ci ne mai învață ceva, un ingredient crucial pentru un beneficiu de durată: că a exprima ceea ce simțim ne apropie de ceilalți, ceea ce duce la creșterea sentimentului de coeziune și la îmbogățirea relațiilor noastre interpersonale. Cu alte cuvinte, a spune ceea ce avem pe suflet ne face sa ne simțim mai liberi dar și mai apropiați de ceilalți. Si asta numai într-un grup se poate învăța.

  1. Factorii existențiali

Se referă la acceptarea de către membrii grupului a unor adevăruri nu întotdeauna evidente, cum ar fi faptul că durerea și moartea sunt inevitabile, că indiferent cât de mult aș încerca să mă apropii de ceilalți sunt practic singur, că viața nu are un sens daca nu îi dau eu un sens, că am libertatea să dau vieții mele orice sens doresc, ca eu și numai eu sunt responsabil pentru viața mea indiferent cât de mult ajutor cer și primesc de la ceilalti etc. Acești factori existențiali joacă un rol important în terapia de grup, ca și în cea individuală, întrucât reușesc, sau cel puțin ajută în acest sens, să împace omul cu datele inexorabile ale existenței sale.
Nu toți avem nevoie de toți acești factori pentru a ne bucura de beneficiile terapiei de grup. Pentru unii cele mai importante aspecte sunt învătarea interpersonala, catarsisul și factorii existențiali, iar pentru alții altruismul, universalitatea și cultivarea speranței. Probabil acești factori curativi acționeaza în funcție de nevoile fiecăruia. Un lucru este însă cert: că terapia de grup, indiferent de factorii terapeutici pe care îi pune în joc, este benefică tuturor celor care consideră ca mai au încă ceva de învățat de la viată și de la oamenii din jurul lor.