Agorafobia / Teama de spatii deschise

Ce este agorafobia?

Agorafobia este definită adesea prin teama de spații deschise sau publice însă fricile care o definesc sunt mult mai numeroase. Mai degrabă o putem rezuma contextual la frica față de un loc în care apariția unui atac de panică poate reprezenta o problemă. Astfel că putem avea o criză de anxietate de tip fobic, adică de agorafobie chiar și atunci când ne aflăm acasă, într-un magazin, la volanul unei mașini sau în autobuz.

Agorafobia este recunoscută prin caracterul determinant al evitărilor situaționale, în care se renunță la o mulțime de activități cotidiene, cum ar fi să facem cumpărături, să acceptăm o invitație sau să avem oricare altă activitate spontană. Poate fi o manifestare care devine cronică, persoanele trăind cu aceste stări de mult timp, uneori ani. De asemenea este asociată și cu personalitățile dependente, care au nevoie de o prezentă permanentă, de un ajutor constant în luarea deciziilor sau de a fi degrevate de responsabilități. Astfel că reprezintă o frică ce pune în pericol calitatea vieții și gradul de îngrijire și de funcționabilitate individuală, devenind stânjenitoare și complicată.

Unele dintre principalele frici raportate de persoane agorafobice sunt: frica de condus, de a fi in magazine mari, de singurătate, de îndepărtarea de casă, de transport în comun, de spații deschise, de a călători cu avionul.

Cauzele agorafobiei

Una dintre cauzele determinante ale agorafobiei este strânsa legătură dintre apariția acesteia și declanșarea atacurilor de panică. Astfel că există multe persoane care manifestă atacuri de panică și apoi dezvoltă un comportament agorafobic. Mai exact își limitează considerabil activitățile ca urmare a fricii de a avea un atac de panică într-o situație interpretată ca fiind nesigură.

Pe de altă parte agorafobia poate reprezenta și o complicație a unei anxietăți nerezolvate prin prezența în plan intrapsihic a unor pulsiuni ce indică situații sau aspecte suprimate sau amânate suficient de mult timp încât au căpătat o rezistență foarte mare pentru a fi rezolvate.

Un alt aspect care poate genera instalarea agorafobiei și totodată întreținerea ei este gradul mare al etichetării sociale în lipsa unei imagini corecte pe care o persoană o poate avea despre starea sa. Când vorbim despre etichete ne referim la: antisocial, fricos, rușinat, timid, imatur etc. Acestea creează o emoționalitate puternic negativă și accentuează nevoia de izolare, făcând și mai dificile sau stresante ieșirile din zonele de confort.

O altă cauză a acestei suferințe poate fi reprezentată de un fond dependent al personalității, de o stimă de sine joasă, lipsa încrederii de a se expune, rezistența sau intoleranța la schimbare.

Pe de altă parte frica generată este uneori atât de puternică, încât ține persoana blocată în trăirile specifice agorafobiei, de multe ori, fiind-i imposibil să facă apel la memorie pentru generarea unei alte imagini de sine în lipsa fricilor.

Simptomele agorafobiei

Termenul de agorafobie poate fi înlocuit și cu cel de stare anxioasă de tip fobic. Mai mult ținând cont de legătura cu apariția atacurilor de panică simptomele vor fi combinate cu senzații de frică însoțite de gânduri iraționale ( dacă mi se va face rău…. sau dacă voi avea un atac de panică….) cu senzații corporale(tensiune în corp, palpitații, amețeală) dar și multe aspecte comportamentale regăsite la nivel individual dar și social. Dintre acestea putem menționa:

• Va căuta un spațiu în care să se simtă în siguranță, deși nu poate reprezenta rațional niciun pericol. Va sta aproape de o ieșire, va căuta un spațiu mai liber, va verifica semnalul telefonului constant;
• Va dezvolta tot felul de mecanisme de evitare deoarece va asocia posibilitatea producerii atacului de panică cu orice situație asemănătoare cu cea în care s-a mai produs anterior;
• Va avea un stil de viață restrictiv;
• Se va simți epuizat, lipsit de energie de a se implica în activități noi sau chiar și importante;
• Se va simți neînțeles, neacceptat sau respins de cei din jur;
• Va evita spațiile deschise sau aglomerate, mijloacele de transport în comun;
• Va avea o înclinație spre a purta conversații despre termeni specifici: viață și moarte, sănătate și boală, autonomie sau dependență, cumva să reflecteze la ceea ce este esențial pentru existența umană;
• În stadii complicate va dezvolta dependențe sau lipsa unei vieți sociale.

Putem menționa că la nivel simptomatic o persoană cu agorafobie trece și prin anumite stări specifice:

• Alege să se concentreze asupra propriei persoane și nu pe interacțiunea cu ceilalți sau pe o acțiune în sine. Această atitudine automată limitează capacitatea conectării în prezent iar prin interiorizarea trăirilor se va crește nivelul fricii până la apariția blocajului sau al renunțării;
• Are o tendință accentuată de a se critica. Apar o mulțime de gânduri intruzive, critici, reproșuri până în punctul în care se creează o imagine de sine negativă și deconectată de realitate, toate cumulând cu un rezultat al scăderii stimei de sine;
• Frica sa ajunge să se asocieze și cu alte emoții(rușine, lipsa demnității, neputința) care devin toxice astfel încât evitarea apare și ca urmare a unor măsuri de precauție rezultate din imposibilitatea gestionării lor;
• Neputința de a acționa, gândurile negative despre sine, numeroasele renunțări provoacă o serie de frustrări ce escaladează în apariția furiei îndreptată în direcția celorlalți sau a situațiilor cu care se confruntă. Furia aceasta rămâne de cele mai multe ori neexprimată deoarece nu se găsește o manieră potrivită ci mai degrabă este respinsă în interior, lăsând loc supunerii repetate față de frica inițială.

Tratament pentru agorafobie

Persoanele care suferă de agorafobie pot fi descrise ca pendulând frecvent între apropiere sau evitare în ceea ce privește posibilitatea observării personale a trăirilor: astfel că nu pot rămâne ancorați în senzații pentru a le înțelege, deoarece ar accentua indispoziția dar nici nu se pot îndepărta, comutând total atenția deoarece ar risca să nu poată anticipa ceva grav. Așa că rămân în alertă, dar nu-și înfruntă frica.

Lucrând cu frica una dintre tehnicile de lucru se referă la renunțarea la evitare iar persoana să reușească să-și redobândească controlul asupra activităților și vieții în general. Frica poate fi înfruntată în mod direct sau prin expunerea prin imaginație la anumite situații generatoare de panică sau foarte dificile ca și experiențe.

Conceptualizarea și înțelegerea fenomenului va reduce tendința de catastrofizare a situației și chiar o va normaliza până în punctul în care să se poată ieși din senzația de paralizie a fricii. Este foarte important ca pe lângă înlăturarea simptomelor sau ameliorarea lor în primă etapă, să se înțeleagă cauzalitatea și mecanismele psihice care fac ca aceste procese anxioase să se producă.

De asemenea un agorafobic are nevoie să reînlesnească o legătură cu sine. Cu siguranță a existat un eu în afara acestor frici cu care contactul nu poate fi reluat cu ușurință folosind memoria și experiențele de până atunci. Înlăturarea perspectivei personale limitate în existența fricii facilitează accesul la resursele care pot susține procesul vindecării.

Se încurajează creșterea numărului de interacțiuni și activități oferind suport și încredere, totodată și a motivației prin fructificarea micilor reușite. La fel de important este și revenirea la o imagine de sine realistă, cu elemente pozitive punându-se accentul asupra lucrului cu stima de sine.

Se va acționa pe plan interior(gestionarea emoțiilor, modificarea gândurilor negative, reducerea senzațiilor ce întrețin agitația, creșterea motivației) și pe plan exterior în ceea ce privește facilitarea comportamentelor sociale și sporirea activităților mergând spre normalitate.

Tehnici de prim ajutor

Ce putem face în situațiile în care simptomele agorafobiei sunt apăsătoare și simțim că ne limitează existența? Mai jos sunt câteva instrumente pe care le putem folosi în a gestiona un moment de criză sau pentru a le preîntâmpina pe următoarele:

• Să ne acceptăm mai mult în detrimentul respingerii personale;
• Să conștientizăm că reacțiile și simptomele sunt exagerări ca răspuns la stresul provocat și nu consecințe ale unor situații grave sau încadrate în categoria unei boli specifice;
• Să lăsăm stările respective să se deruleze, fără a impune un control exagerat sau reprimarea lor;
• Este important să încercăm pe cât de mult posibil înlocuirea gândurilor negative automate cu gânduri alternative sau pozitive care să testeze realitatea sau sa ne confere o altă perspectivă;
• Să ne propunem activități suplimentare fără a exercita o presiune, încurajându-ne de fiecare dată în fața micilor progrese;
• Să ne creștem sentimentul de încredere și de siguranță;
• Să facem apel la experiențele pozitive asemănătoare;
• Să exersăm exprimarea emoțiilor și a stărilor în relațiile de siguranță;
• Să facem apel la autonomie în defavoarea dependențelor față de ceilalți;
• Să exersăm înfrângerea fricilor;