Ce este anxietatea și cum o recunoaștem?
Anxietatea poate fi descrisă printr-un sentiment de teamă, agitație, susținut de prezența îngrijorărilor față de anumite evenimente stresante cu care ne confruntăm. Putem separa anxietatea prin corelarea acesteia de obiectul fricii care o determină, astfel că ne putem confrunta cu o anxietate existențială, legată de frica de moarte, de îmbolnăvire, de pierderea libertății și a controlului sau a sensului vieții. Pe de altă parte putem regăsi o anxietate legată contextual de o situație presantă, palpabilă și este bazată pe un mod de a acționa, structurat sub forma unei strategii care se bazează pe îngrijorare ca și soluție pentru a rezolva probleme, percepute fie rațional, fie irațional. Conform acestor strategii se formează reacții comportamentale care au ca și scop conturarea unei practici de amânare, evitare și de dezvoltare a unor asigurări, care în timp vor crește numărul situațiilor ce pot provoca reacții anxioase și totodată, sporirea fricii și a îngrijorărilor.
Recunoaștem anxietatea în momentul în care o situație problematică, dar firească devine tot mai dificil de gestionat, generează un nivel de stres foarte ridicat, ne îngrijorează fără a mai putea controla acest lucru, ne provoacă un disconfort puternic și are efecte asupra felului în care viața noastră se desfășoară. De asemenea o astfel de stare are ca și particularități senzația puternică de neliniște, dificultatea de concentrare, iritabilitatea, tensiunea și încordarea în corp, precum și tulburările legate de somn.
Diferența dintre frică și anxietate
Deși la un moment dat ele pot fi similare ca și manifestare emoțională, frica și anxietatea sunt foarte diferite. Astfel că:
– Frica funcționează ca o alarmă a cărei funcție este de a ne atrage atenția asupra unui pericol cu scopul de a-i face față cât mai bine, anxietatea devine o alarmă prost reglată, care se declanșează instant într-un mod rigid și greu de controlat;
– În reglarea fricii, aceasta se stinge ușor o dată ce pericolul a trecut, în timp ce anxietatea se poate extinde pe perioade lungi;
– Frica se activează în fața unui pericol iar anxietatea poate apărea la posibilitatea sau amintirea unui pericol;
– Conținutul fricii de regulă este bine fixat în timp ce obiectul anxietății nu este orientat precis;
– Frica are de regulă un obiect rațional declanșator. Anxietatea este adesea descrisă ca și o teamă intensă dar irațională;
– Frica conduce către acțiune iar anxietatea către inacțiune;
– Frica este o emoție legată de un moment prezent atunci când se declanșează în timp ce anxietatea este mai degrabă anticipativă, colaborează cu așteptarea sau amânarea;
– Frica ne îngrijorează iar anxietatea generează gânduri incontrolabile față de aceste îngrijorări.
Cum funcționează anxietatea
Anxietatea prezentă face ca evaluările unei situații să fie negative în raport cu îngrijorările normale pe care le poate genera frica. Aceste evaluări negative se asociază de obicei cu convingeri despre sine negative sau despre felul în care percepem ceea ce se întâmplă extrapolând prin generalizare. Temerile și îngrijorările au tendința de a se lega de un mecanism irațional de gândire în care o persoană consideră că se protejează și că acestea sunt utile să poată preîntâmpina un pericol posibil.
Ulterior acestea sunt exprimate în comportamente ce întrețin îngrijorările fără a testa realitatea și cel mai adesea apare evitarea, căutarea asigurărilor sau izolarea. De exemplu, o persoană simte anxietate, înțelege că aceasta este construită din multe elemente nerealiste, dar simte totodată că nu apar într-un mod incontrolabil. Ca să poată exercita controlul alege să-și restrângă activitatea, să fie mai reticentă, să refuze contacte sociale etc.
Simptomele anxietății
Anxietatea se resimte de regulă atât în plan fizic, cât și în plan psihic. Felul în care oamenii descriu anxietatea se poate explica printr-o stare de rău, neputință, agitație, lipsă de energie și diferite somatizări. Simptomele acestei afecțiuni diferă în felul în care se manifestă și în intensitatea lor în funcție de profunzimea, contextul și vechimea prezenței acesteia. Ele oscilează de la un grad de disconfort până la un sentiment de disperare. Astfel că în cazul anxietății putem vorbi despre:
1. Simptome fizice
– Hipervigilență și o stare accentuată de agitație. Acest simptom este asociat cu un nivel ridicat al stresului și cu prezența adrenalinei în corp, prin urmare există senzația de tremur în tot corpul, transpirație, puls crescut, durere în piept;
– Tulburări ale somnului. Adesea aceste tulburări se manifestă prin dificultatea de a adormi, treziri frecvente noaptea urmate de incapacitatea de a adormi, un somn neodihnitor și o stare de oboseală presantă;
– Tensiune motorie. Corpul este încordat, tensionat, capacitatea de relaxare este foarte scăzută și generează dureri de cap. Încercarea de a relaxa corpul poate evolua în interpretarea exagerată, urmată cu ușurință de instalarea unui atac de panică sau de un sentiment profund de lipsă a controlului. Astfel că o persoană care suferă de anxietate va simți nevoia de a se relaxa însă în același timp îi va fi teamă, preferând să rămână în starea de alertă.
– Alte simptome fizice: oboseală, senzație de tresărire, voce tremurată, senzație de cald sau frig, senzație de amețeală, durere abdominală.
2. Simptome psihice
– Prezența unei stări de nervozitate și iritabilitate. Anxietatea ca și o altă afecțiune fie ea fizică sau psihică, generează un anumit grad de suferință. Reacția la suferință ne limitează și ne restrânge spațiul de siguranță. În acel moment există un dublu motiv al nervozității: acela de a reacționa prin respingere a oricărui element care pune în pericol pseudo-siguranța și prezența furiei față de sine privind incapacitatea de a face față stărilor respective;
– Tendința de îngrijorare excesivă. Îngrijorările în cazul anxietății sunt pe de-o parte prezente ca o reacție normală la o situație cu un stres ridicat. Imposibilitatea gestionării lor produce un alt tip de îngrijorare care se leagă de celelalte simptome începând să contureze un tablou complex. Acestea sunt urmate de mecanisme de apărare împotriva îngrijorărilor, fără un mod coerent de adaptare și de rezolvare: evitarea situațiilor cu conținut anxiogen, asigurarea obsesivă a preîntâmpinării stării de rău sau a pericolului;
– Sentiment de frică excesivă față de posibile dezastre proiectate în viitor, în plan exterior sau în legătură cu conceptul de sănătate fizică și psihică. Frica aceasta accentuează sentimentul de neputință, dispariția sensului care pot produce asocierea anxietății cu o formă de depresie;
– Sentimentul de incapacitate, de a te afla pe marginea prăpastiei. Totul poate părea atât de necontrolabil încât apare blocajul în a mai căuta resursele necesare de a atinge un echilibru în obiectivele personale. Eforturile de reparare nu par posibile, apare demoralizarea și scăderea stimei de sine;
– Invadarea de gânduri negative, incontrolabile și dificultatea de concentrare. Este prezent sentimentul în care într-un mod involuntar, indiferent de momentul zilei sau de locul în care ne aflăm, acestea gânduri apar pur și simplu, nu le putem elimina sau ordona, ci mai degrabă par adunate într-un vârtej din care nu putem ieși. Drept urmare ne este afectată posibilitatea de a ne concentra, datorită conflictului interior pe care îl avem în a încerca să controlăm gândurile;
– Atacurile de panică. Escaladarea simptomelor anxietății devin o dovadă interpretată ca și o pierdere a controlului mental, ca și un dezastru în plan psihic, fapt ce creează terenul favorabil pentru apariția unui atac de panică;
– Sentiment difuz de sine. Acest simptom apare ca urmare a limitării propriei persoane și concentrarea asupra anxietății ca și un nucleu al vieții. Pe de altă parte apare dificultatea de a ne conecta la o imagine personală dintr-o perioadă lipsită de anxietate. Reamintirea și corelarea stărilor cu diferite cauze pot produce un disconfort crescut;
– Retragerea și izolarea din situații sociale. Contactul cu alte persoane sau diferite situații sociale pot constitui în sine elemente generatoare de anxietate. Confortul intimității și al izolării devin un corespondent al siguranței, în timp ce expunerea devine un risc.
Cauzele anxietății
Anxietatea reprezintă una dintre cele mai întâlnite emoții umane, anxietatea nevrotică este o afecțiune ale cărei criterii o persoană le poate avea cel puțin o dată în viață iar anxietatea clinică și patologică este o tulburare des întâlnită în practica medicală. Cauzele anxietății atrag atenția asupra mai multor factori:
– Prezența unor evenimente traumatice retrăite într-un context asemănător din punct de vedere al emoțiilor din prezent. O cauză în sine o reprezintă și ignorarea semnalelor pe care anxietatea le transmite și focusarea pe eliminarea simptomelor evitând sursele subiacente;
– Expunerea la situații de mediu, într-un mod prelungit și stresant sau care pun în analiză siguranța și calitatea vieții unei persoane. În cazul acesta anxietatea funcționează ca și un răspuns la acești factori;
– Personalitate cu trăsături anxioase, precum și o sensibilitate la anxietate face să devenim mai predispuși la a interpreta exagerat și eronat anumite senzații avute;
– Factorii ce țin de corespondentul genetic și de structurile de învățare prin imitare prin identificarea cu unul sau ambii părinți cu comportamente specifice anxietății.
Tipuri de anxietate
Anxietatea poate fi conceptualizată ținând cont de mai mulți factori evolutivi. Existența unor tipuri de anxietate pornește de la modalitatea sa de manifestare în raport cu simptome distincte și diferite moduri de a se complica. Putem vorbi despre următoarele tipuri de anxietate:
1. Tulburarea de panică
Tulburarea de panică are la bază existența îngrijorărilor excesive legate de repetarea atacurilor de panică, ce au o natură imprevizibilă și traumatizantă, fiind urmate de o frică permanentă în legătură cu recidivele lor.
2. Tulburarea de anxietate generalizată
În cazul acesta anxietatea este prezentă pentru perioade lungi de timp, poate fi descrisă mai degrabă printr-un caracter cronic cu o tematică variată și intensă a simptomelor, fluctuând de la o îngrijorare atipică până la episoade întregi în care conținuturile gândurilor sunt negative și incontrolabile.
3. Agorafobia
Această tulburare de anxietate se poartă ca o fobie în sine ce conturează un tablou în care sunt prezente atât simptome fizice, cât și emoționale, ce se bazează pe evitare ca și mecanism de apărare. Se referă cu predilecție la teama intensă în ceea ce privește apariția unui atac de panică în afara spațiului de siguranță și totodată la sentimentul de neputință, expunere și neajutorare în cazul în care acesta ar evolua grav.
4. Fobiile
Fobiile au la bază un conținut anxiogen ridicat și pot fi descrise asemănător, adică presupun o teamă intensă, incontrolabilă, presupun evitarea obiectului fricii în timp ce expunerea poate să genereze un atac de panică. Diferența o constituie distribuirea comportamentelor anxioase către un obiect al fricii concret și specific.
5. Tulburările anxietății sociale
Anxietatea strâns legată de situațiile sociale poate evolua de la un sentiment de disconfort până la instalarea panicii, presupune o teamă exagerată față de judecățile devalorizatoare ale celorlalți în ceea ce privește imaginea și comportamentul propriei persoane. De obicei în acest context emoțional, se optează pentru retragere, respingere și izolare.
Anxietatea se vindecă? Cum tratăm anxietatea?
Pe cât de natural funcționează ca și emoție, pe atât de complicată poate fi atunci când evoluează într-o tulburare. Simptomele anxietății sunt adesea ignorate, sunt ameliorate pe termen scurt prin mijloace de apărare dezadaptative, ce permit restrângerea posibilităților de revenire la normalitate. În alte situații ea escaladează brusc prin corelarea emoțiilor cu experiențe din trecut, iar adesea cei ce suferă de anxietate împărtășesc consternarea în privința intensității și al gradului de afectare asupra calității vieții.
Însă dincolo de toate acestea, în timp s-a dovedit că strategiile diferitelor tratamente alături de modificarea obiceiurilor zilnice(regim alimentar sănătos, introducerea mișcării și a activităților sportive, un program de somn echilibrat, strategii de relaxare, echilibru între viața profesională și personală) funcționează în direcția vindecării și prevenirii reapariției anxietății.
Psihoterapia pentru anxietate
Psihoterapia reprezintă o formă de tratament care obține rezultate foarte bune în lucrul asupra anxietății. Ceea ce își propune este să identifice felul în care aceasta funcționează și tipul de anxietate prezent, să lucreze asupra gestionării simptomelor și asupra implementării unui plan terapeutic care să vizeze pe de-o parte tratarea anxietății și analiza contextului personal care poate să favorizeze recidiva acesteia.
Tratamentul medicamentos
Tratamentul medicamentos este o altă formă de abordare în tratarea anxietății. În funcție de severitatea simptomelor și a tulburării în sine este recomandat să existe un consult medical de specialitate care să propună un plan coerent de vindecare a acesteia.
Am ajutat sute de oameni sa scape de anxietate. Ai si tu nevoie de ajutor?
