Cum poate influența atașamentul apariția anxietății și instalarea traumei?
Pentru a înțelege, ar trebui să detaliem trei dintre stările recurente pe care oamenii le trăiesc în raport cu conceptele pe care încercăm să le abordăm:
- Starea de bine
Este acea stare în care ne simțim bine, putem să gestionăm provocările din prezent, ne putem odihni și relaxa la fel de bine cum ne putem angaja și implica. Avem relații satisfăcătoare, ne simțim în siguranță, suntem curioși față de învățare, explorare și dezvoltare.
- Starea de stres și anxietate
Starea de stres este concepută din mecanismele pe care fiecare le construim ca adaptare la factorii stresori și la felul în care reacționăm la ceea ce poate fi perceput ca și amenințare în prezent. Corpul nostru, sistemul senzorial și emoțional, precum și gândirea încep să se focuseze pe ceea ce este considerat amenințător. Ne este deteriorată capacitatea de a ne preocupa de celelalte aspecte ale vieții noastre, iar starea de încordare poate face imposibilă relaxarea și regenerarea.
- Starea de traumă sau premergătoare instalării acesteia
Acestui moment îi este specifică imposibilitatea răspunsului la stres, care atinge un vârf activ până la sentimentul de blocare. Acum mecanismele noastre sunt întrerupte, exteriorul este copleșitor iar varianta de adaptare este înlocuită cu negarea realității sau desprindere de noi înșine.
Atașamentul și anxietatea
Vulnerabilitățile unui sistem de atașament pot fi legate de apariția stărilor de anxietate sau a tulburărilor anxioase în general. Factorii de risc, precum separarea de părinți sau lipsa afectului prin absența răspunsului afectiv sau prin prezența unei figuri de atașament, devin premergători instalării unui stres major asociat sau regăsirea lui în alte situații presante pe mai departe. În această situație oamenii se simt cel mai adesea furioși, singuri, înfricoșați sau neputincioși. Ca și elemente specifice anxietății legate de atașament regăsim:
- Emoții negative frecvente, care deși prezente puternic sunt descrise prim senzația de neclaritate;
- Prejudecăți asupra propriei persoane în special în legătură cu felul în care procesează informațiile sau dificultatea de a lua decizii;
- Încercarea puternică de a evita sau din contră a controla emoțiile negative, fapt ce amplifică și menține emoțiile;
- Prezența permanentă a fricii și a unei stări de insecuritate.
Atașamentul și trauma
Trauma de atașament se instalează atunci când fie unul sau ambii părinți lipsesc sau în situația în care sunt prezenți, dar total absenți din relația cu copilul. Orice semnal pe care copilul îl oferă, orice formă de încercare de a obține afecțiune și atenție este fără sens. Aceste încercări fără reușită îl derutează, îl lezează și îl rănește. Cel mai ușor un copil suferă o traumă de atașament atunci când și proprii săi părinți sunt traumatizați la rândul lor și nu pot interpreta reacțiile copiilor lor ca și surse de stres. Ce se întâmplă cu un copil, care apoi crește și devine adult:
- Începe să-și respingă suferința, furia și anxietatea deoarece este insuportabilă și se desprinde de ea;
- Își neagă nevoile sau le reduce foarte mult;
- Se lasă cuprins de furie direcționată împotriva propriei persoane, deoarece se consideră vulnerabil și nedemn de iubirea părinților și a celorlalți;
- Își creează o imagine intangibilă, rezistentă, hiperindependentă;
- Are tendința de a se învinovăți atunci când ceilalți se poartă necorespunzător, ba mai mult în relațiile semnificative tinde să-i idealizeze pe cei din jur;
- Continuă să caute în mod inconștient afecțiunea mamei sau a tatălui, de aceea de multe ori adoptă un rol de salvator în relația cu ei, simțindu-se vinovat pentru orice nefericire a acestora.
Anxietatea și trauma
Pornind de la perceperea unui factor de stres amenințător, ne concentrăm asupra acestuia. Rămânem în contact cu corpul, trăim o stare de agitație puternică iar frica ne dirijează acțiunile până la rezolvarea situației problematice. În cazul în care o persoană nu poate să reacționeze, să-și soluționeze sau să se protejeze în mod eficient, începem să trăim o stare de insensibilitate a corpului și de plutire a psihicului, moment în care se poate instala trauma. Pe de altă parte cei care au suferit o traumă la un moment dat devin mai anxioși, deoarece intră în stări de stres mult mai profund și simptomatic față de situații în care în general nu ar fi trăit neliniște.
Rolul emoției în reglarea atașamentului
Emoția face parte dintr-un sistem de procesare superior și are nevoie să fie accesată, înțeleasă și aprofundată. Face legătura dintre propriile nevoi, obiective interne, interpretarea exteriorului și rezultatele acțiunilor unei persoane.
Emoția asigură cunoașterea a ceea ce cuprindem noi prin experiență, permite conectarea cu alte întâmplări similare, ne poate ghida acțiunile și ne ne asigură implicarea.
Emoția este una dintre bazele cunoașterii de sine și face posibilă identificarea alternativelor prin gândire urmând mai apoi posibilitatea alegerilor.
Emoția poate să evidențieze ceea ce este în interior lăsând să se vadă în exterior.
Emoțiile participă la crearea unor legături definite prin afecțiune și reciprocitate, ne ajută să le răspundem celorlalți, colaborează cu corpul nostru în forma cea mai expresivă.
Emoția poate fi pusă la îndemâna propriilor gânduri, percepții și perspective, propriilor acțiuni dând sens schimbării.
Suferi de anxietate sau doresti sa treci peste traume?
