Certuri in cuplu

Viața de cuplu crează un spațiu comun, în care interesele afective se întâlnesc, unde există un proiect de viață a doi parteneri îmbogățit constant cu numeroase creșteri și realizări. Cu toate aceste este posibil ca dintr-o relație armonioasă aceasta să ajungă să fie definită prin neînțelegeri, blocaje, tensiuni care în final conduc la îndepărtare si alterare a relației. De aceea ne propunem să distingem câteva situații în care acest fenomen poate apărea pornind de la o serie de cauze și continuând cu descrierea unor soluții posibile în care aceste cauze pot fi tratate ca și reglare a problemelor din cuplu.

Probleme in cuplu des intalnite

Certurile între parteneri apar de regulă ca urmare a reconfigurării și dezvoltării continue a cuplului, a nevoii de negociere dar și ca autoreglare emoțională. Pe de altă parte ele reprezintă și descărcări mascate ca urmare a unei serii de problematici cu care se confruntă cei doi. Vom încerca să le încadrăm în câteva situații regăsite cel mai adesea în problemele expuse în cuplu.

1. O parte dintre problemele de cuplu vin din zona reorganizarii familiei. Aici putem lua in calcul venirea pe lume a unui copil, părerile și comportamentele diferite în creșterea și educarea acestuia, imposibilitatea sau lipsa dorinței de a avea copii a unuia dintre parteneri, existența copiilor dintr-o altă căsătorie. Conflictele se acutizează în situația nașterii unui copil în momentul în care se mizează pe dezvoltarea cuplului deși acesta avea deja carențe în funcționarea lui. Deși există o mulțime de informații despre impactul asupra cuplului, momentul este trăit cel mai adesea nepregătit, produce schimbări majore și modifică mult datele problemei în interiorul cuplului. O situație diferită se referă la imposibilitatea sau lipsa dorinței de a avea copii. Decizia și asumarea acestei hotărâri sunt luate cu greu, adesea apare sentimentul învinovățirii celuilalt sau al plasării responsabilității pentru frustrarea pe care o simte cel care își dorește lărgirea familiei. În cazul celor aflați la a doua relație sau căsătorie, existența copiilor din căsătoria anterioară poate produce sentimentul inegalității, astfel încât apare presiunea de a avea un copil împreună. Insistența unuia și refuzul celuilalt conduc la neînțelegere, acuze și sentimentul incompatibilității ;
2. Începem să gândim diferit raportat la cuplu și să avem diferențe în priorități. Cuplul încă de la început funcționează după reguli pe care le conștientizăm sau nu, întărite de compromisuri, alegeri, obiective comune. Probleme apar atunci când unul dintre parteneri sau chiar amândoi realizează că merg în direcții diferite. E posibil ca viața în doi să nu mai reprezinte o prioritate fără a-i comunica eficient celuilalt nevoile sale de dezvoltare individuale. Pe de altă parte putem descoperi și o serie de atitudini neconforme cu valorile și așteptările noastre, fie pentru că până în momentul prezent am ales să le ignorăm crezând că il vom schimba pe celalalt fie pentru că ele au apărut ca urmare a modificării atitudinilor partenerei/-ului în raport cu noile experiențe de viață ;
3. Influențele membrilor familiilor extinse. În situația în care cuplul locuiește cu familia de origine a unuia dintre parteneri sau în apropiere, există tendința ca influențele să se resimtă în felul în care cei doi iși trăiesc experiențele, iau decizii, comunică între ei. Aceste urmări sunt resimțite mai des de unul dintre ei fără a beneficia de suport din partea celuilalt ;
4. Înlocuirea comunicării cu apariția interpretărilor. Atunci când simțim că nu mai știm suficient de mult despre celălalt ajungem să interpretăm gesturile, comportamentele, acțiunile ca și confirmări ale nesiguranțelor noastre. De exemplu, dacă pe parcursul unei săptămâni simțim că nu ni s-a oferit suficientă atenție, sentimentul că și-a pierdut sentimentele sau că ar putea fi atras de altcineva este mai ușor accesibil comparativ cu ideea de a fi stresat sau de a avea probleme la muncă. Din păcate de multe ori comportamentele celui care interpretează vor fi ca urmare a propriei imaginații fără a mai testa realitatea celuilalt ;
5. Pierderea graduală a interesului pentru celălalt. La începutul unei relații atenția și griija pentru partener/-ă reprezintă miza principală a creării legăturii și investirii în relație. Deși această miză ar trebui să fie tratată ca o constantă intervine forța obișnuinței și a rutinei care ne determină să lăsam lucrurile să decurgă de la sine și să nu mai facem niciun efort deoarece totul s-a stabilizat, chiar pentru totdeauna. În acest mod interacțiunea, interesul pentru experiențele celuilalt este minimalizat fapt care poate altera relația din interior;
6. Nevoia de reconfigurare a regulilor după care cuplul funcționează: atenția, considerația, neagresiunea, intimitatea, respectul deciziilor și al convingerilor, înțelegerea și admirația față de munca celuilalt, față de dorințele și nevoilor sale de evoluție;
7. Compromisurile forțate care duc la pierderea toleranței și a răbdării. Pierderea acestor doua emoții importante direcționează discuțiile către apariția conflictelor. Daca ne amintim începutul relației aveam sentimentul acceptării față de celălalt, ca ființă umană atât cu calități dar și cu defecte până în momentul în care observăm că nimic nu se îmbunătățește sau asteptăm să facă aceleași lucruri, începem să avem cerințe noi față de care nu primim niciun raspuns, uităm că munca trebuie sa fie și cu noi inșine și simțim că răbdarea este zero ;
8. Ne trezim ancorați în trecutul emoțional și al problemelor nerezolvate fie în cuplu fie individual. Aceste probleme nu sunt întotdeauna ușor vizibile ci mai degrabă produc o stare de tensiune ce crește treptat. Pe de altă parte nu sunt legate de evenimente din prezent de aceea nu găsim motivele pentru care conflictele apar între parteneri când totul aparent funcționeaza bine. Apoi sunt prezente și situațiile în care problemele individuale din trecutul personal al unuia dintre parteneri îl fac să se manifeste dependent de ele în încercarea de a recrea anumite scenarii din copilărie sau din relații anterioare ;
9. Scăderea dorinței sexuale. Modificarea relațiilor sexuale pot avea cauze legate de unul dintre parteneri(naștere, blocaj sexual, impotență, frigiditate, probleme de sănătate) sau de disfuncționalitățile din interiorul cuplului(prioritizarea unor nevoi care ulterior fac ca actul sexual să devină mai puțin important, îndepartarea emoțională de celalalt, lipsa dorinței fizice de a fi în intimitate cu partenera/-ul, lipsa intreținerii comportamentelor legate de intimitate) ;
10. Sentimentul nesiguranței alături de celălalt. Violența în cuplu, fie că este psihologică, verbală, fizică, sexuală sau economică depașește sfera conflictelor ce apar pe baza altor motive. Starea de conflict este trăită de multe ori în tăcere în viața socială dar escaladează brusc în interiorul cuplului.

Sfaturi pentru aplanarea certurilor in cuplu

Dinamica funcționarii unui cuplu presupune reorganizarea constantă a termenilor după care acesta se ghidează, precum și influența trăirilor pe care le au în interior dar și în exteriorul relației, fapt din care rezultă apariția contradicțiilor personale dar și între parteneri la un moment dat. Discuțiile în contradictoriu, conflictele sunt uneori dificil de evitat, în schimb se pot găsi soluții în aplanarea acestora sau dezvoltarea unui stil în care ambii parteneri să obțina beneficii, după cum urmează :

• In primul rând este util să determinăm cauzele conflictelor, de ce ne simțim furioși și mereu în gardă atunci când observăm un comportament la celalalt, de ce este atât de ușor să ne enervăm și să intrăm într-o discuție care evoluează mai mereu prin trăirea unor emoții negative care ne dau senzația de fiecare dată că nu am rezolvat nimic, ci din contră am adăugat un alt eveniment care ne îndepărtează ; cauzele pot fi individuale, din interiorul cuplului sau ca urmare a unor influențe exterioare iar identificarea lor ne poate ajuta mai repede să rezolvăm disfunctionalitățile prezente ;
• Incercati sa beneficiati de comunicare. Posibil să ne dăm seama uneori că nu comunicăm eficient sau că nu am învățat să comunicăm, ci mai degrabă am experimentat anticomunicarea și anume ne-am impus limite, altcineva ni le-a impus sau noi am impus limite celorlalți în libera experimare. Beneficiem de comunicare atunci când exprimarea produce reuniune și nu distanțare, când alegem să verbalizăm de la nivelul senzațiilor, emoțiilor, gândurilor sau ideilor, atunci când ascultăm activ și înțelegem. Invățăm să comunicăm atunci când putem spune ceea ce gândim, trăim sau am trăit, atunci când prin propriile mijloace de exprimare celalalt ne înțelege și reține mesajele care îl emoționează și produc apropierea, când există o legătură stabilă între ceea ce am înțeles noi și ceea ce au înțeles ceilalți ;
• Folosiți propriile trăiri în momentul în care doriți să exprimați impactul anumitor situații asupra voastră. Acest lucru presupune să începem propozițiile cu EU și mai puțin cu TU în măsura în care varianta a doua ne poate duce foarte ușor în zona reproșurilor, a etichetărilor, a acuzărilor asupra celuilalt ;
• Utilizați emoțiile pe care le simțiți în favoarea voastră. Emoțiile ajung destul de greu sa fie verbalizate într-un mesaj care să ajungă la celalalt astfel încât să creștem șansele de a ne înțelege. De aceea ele ar trebui folosite intr-o formă simplă dar care să conțină exprimarea ca atare a emoției(Eu mă simt…), sa transmitem motivația(deoarece…), urmată de expunere nevoilor(Aș avea nevoie să…) ; în felul acesta ne vom putea concentra pe situația exactă fără a mai implica alte aspecte ale trecutului, tratându-le separat și dându-le șansa să se rezolve pe rând ;
• Tristețea, durerea, neputința, devalorizarea sunt înlocuite în timpul unui conflict destul de ușor cu furia care de asemenea urcă și către agresivitate. În cazul acesta este nevoie să existe modalități de gestionare a furiei pentru evitarea cercului vicios în care ajungem să intrăm ;
• Concentrarea pe prezent vs. reluarea evenimentelor trecute. Dacă încercăm să reluăm mental certurile pe care le-am avut este posibil ca un procent mic din durata lor să fie concentrate pe ceea ce se întâmplă în prezent în timp ce timpul rămas, care este mult mai lung se mulează pe reluarea aspectelor din trecut, rămase nerezolvate ;
• Priviți-l pe celalalt drept cine este, nu după felul în care emoțiile negative vă indică. Tendința este de a generaliza, asupra tuturor aspectelor care il definesc pe celalalt conform propriei percepții, acele lucruri care nu ne plac, ne enervează sau ne rănesc. Este important să rămânem concentrați pe comportamentele pe care nu le dorim și nu pe etichetare intregii personalitați a partenerei/-ului ;
• Transformati conflictul distructiv intr-unul constructiv și mai ales nu-l lăsați neterminat. Astfel că este util să rămânem ancorați în prezent, să reușim să ne facem înțeleși și să înțelegem opinia celuilalt și totodată să dăm o incheiere discuțiilor. Acest lucru presupune ca relația își poate lua cursul normal și fără a mai fi nevoie să se revină sau să se insiste ulterior asupra aceleași teme ;
• Incercați să vă concentrați și pe aspectele pozitive ale cuplului ; ancorarea în ceea ce ne leagă și descrie ca fiind funcțional cuplul, va crește nivelul conștietizării gravitătii problemelor, a impactului certurilor și totodata nivelul empatiei acordate ;
• Fiți liberi la negocieri, poate este timpul redefinirii înțelegerilor și a limitelor fiecăruia ;
• Fiți conștienți și înțelegeți impactul schimbărilor care se produc ca urmare a experiențelor de viața. Ne maturizăm diferit, creștem diferit, totodată influența întâmplărilor poate fi diferite pentru fiecare. De aceea este util să încercăm să privim în realitatea celuilalt înainte de a interpreta schimbările sale ;
• Atenție la dinamica cuplului. Nu uitați că relația este produsul interacțiunii voastre. Cu siguranță există un ciclu în care conflictele se produc. Este important să înțelegem cu funcționează și observați nu doar reacțiile partenerului dar și propria contribuție.