Această întrebare a fost adresată pentru prima dată în 1997 numeroaselor personalități, printr-un sondaj realizat în Statele Unite(European Journal of Social Psychology, 1997). 87% din răspunsurile celor chestionați au fost răspunsuri pozitive, iar noi putem presupune că majoritatea răspunsurilor au fost sincere. Această autosatisfacție este alăturată în psihologia socială afirmațiilor de genul: „sunt mai bun/ă decât media”, „există cineva mai rău decât mine”.
Astfel 90% dintre profesorii universitari se consideră superiori mediei în exercitarea funcției lor, peste 92% dintre studenți se plasează deasupra a ceea ce este prezentat ca fiind media calităților pe care cineva trebuie să le posede. În urma unor astfel de studii, între 67% și 96% dintre persoane se supraevaluează în comparație cu ceilalți, iar dacă majoritatea persoanelor consideră că nu se supraevaluează, ei cred că majoritatea celorlalți o fac. Ciudat nu? Deci să încerc să mă gândesc: îmi merge bine, sunt bine, vă merge bine, sunteți bine. Și chiar mai bine decât ceilalți. Totul este perfect, într-o lume perfectă! Dar nu e chiar atât de simplu……sunt acestea oare aparențe înșelătoare? Stima de sine a unor persoane care se consideră a fi deasupra mediei este chiar atât de bună precum pare? Cum se explică atunci nevoia de a deține obiecte valoroase, de a avea mașini mai mari, mai rapide și mai luxoase pe care să le conducem mai repede decât ne este permis?? Cum se face că o să găsim necorespunzătoare o haină încă nouă? De ce avem nevoie de o mulțime de obiecte inutile? Deoarece ne lăsăm foarte ușor fascinați de valori fanteziste: performanță, abundență și aparență. Individul este un amestec de nesiguranță. Avem momente când reușim să fim noi înșine, să acționăm și să gândim în armonie și momente când ne privim ca și când suntem în exteriorul nostru, spunând, făcând sau gândind lucruri despre care știm că nu sunt cele potrivite. Despre ce poate fi vorba? Despre stima de sine și despre cum se manifestă ea în viața noastră. Stima de sine influențează starea nostră de bine interioară, starea de liniște sau de neliniște. Prin comportamentul nostru, libertățile și blocajele nostre sunt tot sub incidența ei, indiferent dacă vorbim despre relațiile nostre sociale sau despre acțiunile proprii. Prin intermediul gândurilor noastre tot stima de sine face ca acestea să se îndrepte către lipsuri sau către împliniri. Stima de sine este instrumentul libertății și al autonomiei nostre psihologice și ar trebui să-i acordăm o parte mai importantă din timpul nostru, mai curând decât să ne limităm la „un nimic mă agită, nimic nu mă clatină”(Louisse Weiss).
