1. Home
  2. /
  3. Blog
  4. /
  5. Cum putem aborda, ca...

Cum putem aborda, ca adulti, problema razboiului?

By Psiholog-Psihoterapeut Alexandra Demian

Posted in

Cum putem aborda problema războiului

Realitatea prezentă este însoțită de frică și de posibilitatea extinderii unui conflict militar, astfel încât țara noastră sau alte țări învecinate să fie implicate în războiul care se desfășoară acum.

Impactul acesteia se răsfrânge în aspecte acționale, practice și psihologice, emoționale. Este necesar să procesam modul în care ne raportăm psihologic la această posibilitate și să restrângem realitatea într-un mod cât mai inteligibil, la informații clare și necesare și nu provenite din interpretarea urmată de scenarii multiple care pot fi confuze.

Atitudini dezadaptative, negative  care pot apărea:

  • Accentuarea unei stări de panică, comportamente haotice sau acțiuni contradictorii. Poate fi dificil să gestionăm ceea ce simțim însă acest lucru este extrem de important deoarece ajunge să ghideze și felul în care reacționăm. Frica ne poate conduce la acțiuni securizante, în timp ce panica ne conduce către iraționalitate;

 

  • La polul opus apare detașarea, negarea, interpretarea eronată a realității prezente. Acestea sunt mecanisme de apărare în sine dar care pot produce un șoc mult mai puternic la expunerea pericolului în momentul în care acesta poate deveni real;

 

 

  • Fuga din realitate. Se întâmplă ca în situații stresante să ne izolăm, să preferăm mai degrabă să ne uităm la filme, seriale, să dormim sau să ne distragem în acțiuni repetitive sau de lungă durată. Același principiu se poate aplica și în momentul în care ajungem să urmărim obsesiv știrile, să ne amânăm nevoi sau să ne fragmentăm somnul pentru a fi conectați la acea realitate. Acest lucru ne răspunde într-o oarecare măsură anxietății însă există riscul să nu mai fim conectați la realitatea noastră personală;

 

  • Optimismul imaginar în care avem impresia că nu ni se va întâmpla nimic. Acest gen de optimism nu ne permite să ne utilizăm motivația ci mai degrabă ne surprinde nepregătiți și ineficienți să abordăm ce se întâmplă;

 

 

  • Dezvoltarea unei gândiri rigide îndreptată către catastrofizare și evaluări negative. Această atitudine ne scade toleranța la frustrare și ne împinge către pesimism și demoralizare;

 

  • Surprinderea într-o stare de angoasă în care ne formulăm multiple scenarii anticipative negative. Riscul generării pe termen lung al unor astfel de scenarii și totodată însoțirea lor de emoții specifice ne pot consuma resursele prin care frica, în felul său simplu ne poate ajuta;

 

 

  • Folosirea irascibilității și a agresivității ca răspuns la anxietate. Începem să nu ne mai delimităm rolurile, să creăm conflicte și să scădem toleranța față de membrii familiei sau apropiați;

Atitudini adaptative pe care le putem utiliza:

  • Prezența pericolului reprezintă o realitate posibilă. Faptul că reprezintă o posibilitate trebuie să genereze preocupare. Este o frică cu un obiect real care trebuie să genereze acțiune și nu presiune, nu poate fi amânată ci are nevoie să fie abordată în stadiul actual. În prezent este pace;

 

  • Să căutăm să înțelegem ceea ce simțim, gândim, felul în care evaluăm întâmplările și consecințele din perspectiva personală; se poate întâmpla ca atunci când simțim liniște să avem impresia că pierdem controlul, atunci când simțim panică să reacționăm disproporționat, de aceea ne-ar fi util să ne formăm un sistem de încredere în noi înșine pentru a putea formula niște soluții practice pe care le putem utiliza;

 

  • Este nevoie să facem curățenie în informațiile care ajung la noi și să le conectăm la alte cunoștințe pe care le avem despre astfel de conflicte în general, despre realitatea de la noi, despre posibilitățile de pace. Trebuie să punem forma pe un fond care să ne permită să avem o perspectivă complexă;

 

  • Să avem grijă ca gândurile generate să fie flexibile, să nu conțină generalizări, interpretări catastrofizante, să reducem agresivitatea, să nu generăm conflicte, să adoptăm o relație de colaborare constructivă cu cei din jur;

 

  • Să căutăm să înțelegem diferite aspecte despre lucrurile care ne înspăimântă. Se întâmplă să cunoaștem termeni sau concepte însă să nu înțelegem exact ceea ce ar presupune acestea. Drept urmare o astfel de stare necesită clarificare;

 

  • Să rămânem în contact cu realitatea personală, cu oamenii din jur. Să continuăm să avem grijă de noi, să ne păstrăm rutina zilnică, să ne odihnim, să răspundem nevoilor ca și până acum. Să comunicăm cu ceilalți despre cum ne simțim, să ne dăm voie de exemplu să ne planificăm lucruri, să facem lucruri care ne plac, să râdem la o glumă etc;

 

  • Să ne fixăm niște repere și să ne formulăm cel puțin un plan care ne ajută să fim în siguranță ca apoi să putem continua viața de zi cu zi.

 

 

Este firesc să apară sentimente de frică, să părem neputincioși, să fim îngrijorați pentru noi și ceilalți dar avem resurse suficiente pentru a putea face față unui astfel de moment având încredere în faptul că ne putem păstra un echilibru prin gândire constructivă, o stare de bine fizică și psihică, dar și prin conectarea la exterior, la oamenii apropiați, la restul lumii care își dorește în aceeași măsură să oprească războiul.

 

 

 

Membru al Colegiului Psihologilor din România cu drept de liberă practică în: Psihoterapie Intregrativă, atestat de Comisia de Psihologie Clinică și Psihoterapie. Specializare în Psihoterapia de cuplu și Psihosexualitate.

Distribuie acest articol

Call Now Button