Care sunt aspectele din viața ta care te rănesc cel mai tare?
Cum poți să îți explici durerea pe care o simți?
Cine devii atunci când cineva te rănește?
Care sunt blocajele care apar atunci?
Ce gânduri te însoțesc în acel moment?
Poate deja aveți răspunsuri la aceste întrebări, dar în continuare doare și simțiți că nu știți cum să faceți.
Poate că nu aveți încă răspunsuri și v-aș propune să vă luați un timp și să încercați să priviți în interior. Suferința nu este necesară, iar sursa ei se află undeva în interior, rămasă neobservată sau neascultată.
Cum procedăm să o aducem la suprafață? Ce pași ar trebui să urmăm pentru a ne ameliora durerea și pentru a ne vindeca?
Conștientizarea și dorința de vindecare
Conștientizarea presupune să putem identifica o emoție sau o stare care ne creează un disconfort sau o suferință, care ne schimbă starea de dispoziție și ne plasează într-o atitudine automată definită prin emoții negative, gânduri disfuncționale, senzații puternice în corp, convingeri limitative cu privire la propria persoană și blocaje în a acționa în direcția nevoilor noastre.
Dorința de vindecare presupune să acceptăm ceea ce conștientizăm. Mai departe să utilizăm ceea ce ne oferă vindecarea pentru a identifica un posibil conflict interior. Dorința este cea care poate pune stop negării și care coordonează impulsul spre acțiunile necesare, care ar trebui să aibă ca scop final să înțelegem importanța îngrijirii de sine și a refacerii interioare.
Cum te observi pe tine și cum ți-ai dori să te poți vindeca?
A pune punctul pe „i”
În realitate, e vorba despre a ne da seama că avem o suferință sau mai multe. Disconfortul permanent, dificultățile cu sine nu sunt normale, deși le am simțit dintotdeauna acolo și avem impresia că așa trebuie să ne fie construită viața. Pe de altă parte, experiențele dureroase ajung să se repete în jurul aceleiași răni fie că este vorba despre abandon, respingere, umilință, nedreptate sau trădare.
Ce frică, suferință, emoție sau blocaj ai vrea să poți vindeca?
Angajamentul și grija față de sine
În acest sens subliniem faptul că nu este nevoie doar să știm ce se întâmplă ci să și fim determinați să rezolvăm și să integrăm mai departe noile schimbări în viața noastră.
Din acest punct de vedere avem nevoie să îndeplinim următoarele etape: să ne declarăm intenția, să luăm decizia, să ne oferim permisiunea, să ne luăm angajamentul și promisiunea iar la final să putem vedea tot procesul ca o formă de a avea grijă și de a investi în sine. Iar pentru toate avem nevoie de a face lucruri concrete.
Ce ai putea să îți declari ca și intenție?
Ce pas poți face pentru a lua o decizie?
Ce ai nevoie pentru a-ți da permisiunea?
Care este angajamentul pe care îl poți lua față de tine?
Cum îți dorești să ai grijă de tine?
Întâmpinarea negării și a rezistențelor
Povestea este ceea ce s-a întâmplat, rana este ceea ce ni s-a întâmplat. Mai departe consecințele țin de modul în care am procesat. Psihicul nostru trebuie să facă față suferințelor sau abuzurilor de la vârste fragede. Vârsta fragedă este specifică dependenței de alte persoane, poate chiar de cele care ne-au traumatizat.
Pentru a rezista ne formulăm mecanisme de apărare prin care încercăm să uităm, să reprimăm, să minimalizăm, să negăm. Acesta este unul dintre motivele pentru care în prezent, aceste forțe acționează fără voia noastră, automat. Pentru că au fost date afară din conștiința noastră, dar au rămas să acționeze din umbră.
Ca să fie scoase la iveală, avem nevoie să știm că ne vom confrunta cu toate mecanismele pe care le-am creat și întărit de-a lungul timpului pentru a ne proteja.
Care crezi că este mecanismul tău de apărare cel mai rezistent?
Exprimarea emoțională
În această etapă avem nevoie să ne ajutăm pentru a aduce lumea interioară să ia contact cu cea exterioară prin cuvintele pe care alegem să le folosim pentru a ne descrie trăirile. Până aici ne-au fost necesare descrierile evenimentelor, cum credeam că ne-am definit, identificare simptomelor, comportamentelor și gândurilor, dar asta nu înseamnă că am putut vorbi prin emoțiile noastre sau emoțiile să vorbească prin noi.
În educație ne sunt minimalizate emoțiile, ne sunt reduse la tăcere sau ni se impune că nu avem voie să simțim. Nu suntem ghidați spre a cunoaște multitudinea de emoții care ne umplu spațiul psihic. Cel mai adesea ne mulțumim cu a spune că avem emoții sau că suntem bine sau rău, deși acestea sunt convenții sociale prin care nu se comunică mare lucru.
Este foarte important să cunoaștem definirea concretă a emoțiilor dat și a semnalelor care ni se transmit din partea acestora. Exprimarea emoțională scoate suferința la iveală, dar este capabilă și de o atitudine blândă și compătimitoare atunci când ne auzim povestea, dar într-un mod diferit de sincer față de ce am trăit.
Cât de ușor îți este să îți recunoști emoțiile?
Cât de conectat sau deconectat crezi că ești de propriile emoții?
Te-ai gândit să consulți o grilă și să înveți mai mult?
Exprimarea nevoilor
Atunci când suntem răniți nu ne negăm sau reprimăm doar emoțiile ci și nevoile. Mai mult, nevoile nu dispar pur și simplu ci mai degrabă ajung să rămână suspendate și creează în jurul lor un gol, pentru fiecare moment în care de exemplu cererea noastră de afecțiune sau atenție nu au fost îndeplinite.
Cum ne putem depăși constrângerile, dacă nu putem să ne exprimăm nevoile, în jurul cărora să ne construim ritmul, dorințele, schimbările, interesele, conexiunea cu noi și cu ceilalți?
Ajungem să funcționăm de multe ori cu valul sau dimpotrivă să ne izolăm și ne pierdem conectarea cu propria minte și propriul corp. Dacă emoțiile reprezintă trăirea aceea ce pătrunde în psihicul nostru, nevoile sunt ceea ce iese în exterior.
Nevoile sunt dispuse în categorii principale și sunt numeroase pentru fiecare categorie în parte. Este un ajutor imens pe care ni-l putem da, învățând cum să le identificăm.
Avem nevoi de supraviețuire(adăpost, odihnă), de siguranță(încredere), de libertate(alegere, autonomie), de recreere(relaxare și joc), de relaționare(intimitate), de identitate(afirmare de sine), de participare(cooperare) și realizare de sine(împlinire), sens(înțelegere), celebrare(recunoaștere), doliu(pentru persoanele pierdute), spiritualitate(ordine, speranță).
Ce nevoi vă sunt satisfăcute în prezent?
Ce nevoie v-ați dori să vă fie satisfăcute?
Ce ați putea face ca urmare a nevoilor pe care le aveți?
Identitate și decizie
În funcție de ceea ce trăim, de traumele sau experiențele trăite, vom dezvolta o identitate care are legătură cu aceste evenimente. Ca de exemplu, dacă experiențele noastre s-au bazat pe neglijare emoțională și lipsă de iubire, ajungem să dezvoltăm convingeri care ne ajustează comportamentele pe principiul „eu nu merit să fie iubit”. De aici nu este surprinzător că ne vom afla în tot felul de situații care ne vor face să suferim din cauza lipsei de iubire. Ulterior ne vom vedea viața prin aceste filtre și o vom trăi în consecință, crezând pur și simplu că așa este viața.
Dar dacă doar ne tratăm ca drept cineva care nu suntem cu adevărat? Dacă ai putea să înveți mai multe despre tine, să schimbi concluziile la care ai ajuns undeva în trecut și ai putea deveni cine îți dorești să fii? Poți schimba această imagine despre tine, poți renunța la personajul ale cărei haine le-ai îmbrăcat, poți renunța la rolul cu care te confunzi.
Cine ești tu?
Cine crezi că ești?
Cine decizi să fii?
Doar tu
Procesul nostru se află aproape de final. Aici putem spune că am asimilat dorința de vindecare pe baza conștientizărilor pe care le-am avut. Avem capacitatea de a vedea clar ceea ce s-a întâmplat și modul în care am fost răniți. Putem accesa harta noastră interioară și să dispunem de toate comorile ei.
Acum că știm care sunt sursele, putem avea grijă de noi, putem lua decizii și ne putem ghida angajamentul într-o serie de acțiuni benefice. Nu ne mai temem că uneori putem da înapoi și nici nu mai renunțăm atunci când ne lovim de ziduri, ci avem răbdare și căutăm o cale prin care putem să pătrundem.
Putem face asta vorbind despre emoțiile noastre și exprimând nevoile pe care le avem, toate așezate pe chipul unei identități mai oneste care este tot mai sigură de cine este.
Punctul acesta înseamnă că suntem conectați cu propria persoană, că am câștigat încredere că ne putem descurca cu orice urmează fără a mai fi copleșiți. Acum vom găsi alte experiențe și dorințe care să aibă un rol mai important în viața noastră.
Aici se produce declicul, se distribuie alegeri și avem resursele pentru crearea unor noi perspective. Pentru ca la final să poți simți recunoștință și celebrare.
Ce poți face atunci când nu mai ești limitat de fricile, rănile și constrângerile tale?
