De ce se trezesc copiii noaptea plangand?

Părinții trebuie să înțeleagă încă de la începutul acestui articol faptul că somnul joacă un rol esențial în dezvoltarea neurologică, cognitivă și emoțională a copiilor noștrii. Când dorm, copiii își ajută creierul și corpul să crească și să se odihnească pentru a se dezvolta cât mai bine. Copilul are nevoie de somn pentru ca mușchii și oasele sale să poată crește, pentru ca ochii, fața și pielea să arate mai sănătoase, pentru ca organismul să lupte împotriva bacteriilor și a bolilor, pentru ca anumite părți ale corpului să se poată vindeca mai repede, pentru a căpăta energia necesară pentru o nouă zi de viață și de joacă, pentru o bună integrare în societate, pentru o viață echilibrată și sănătoasă.

Fiecare copil este unic în felul său și prezintă o rutină specială în ceea ce privește somnul; este necesar ca somnul să aibe o durată adecvată vârstei, cât și o calitate bună, deoarece în timpul somnului se secretă hormonii de creștere și proteine necesare pentru o creștere si dezvoltare armonioasă.

Ø  Copilul până la 1 lună: În primele săptămâni somnul ocupă un loc important în viața copilului. În general el doarme între 16-18 de ore pe zi și nu face deosebire între zi și noapte. Ei pot dormi neîntrerupt, fără să se trezească, fie timp de 30 minute, fie timp de câteva ore. Respectați-i somnul și urmăriți-i ritmul; dormiți când doarme el, căci așa veți recupera cel mai bine. După supt și mângâierile cuvenite, puneți-l în pătuțul lui pentru a adormi. În timpul somnului, bebeluții sunt adesea activi, zvârcolindu-și brațele și picioarele, zâmbesc mult și par destul de agitați.

Ø  Copilul de la 1 lună la 6 luni: Bebelușului stă treaz mai mult timp ziua și doarme mai mult noaptea. Noaptea sa poate dura între 10-12 ore, fără întrerupere. Acum adoarme mai repede, doarme profund și se trezește adesea sugându-și degetul mare. Când are 2 sau 3 luni, lăsați să treacă mai mult timp între supturi și diminuați-i cantitatea de lapte, pentru a-și pierde obiceiul de a suge noaptea. Lăsați-l să doarmă singur, chiar dacă plânge un pic.

Ø  Copilul de la 6 luni la 1 an: După 6 luni copilul nu se mai trezește noaptea pentru a mânca, și doarme aproximativ 9-12 ore. După 6 luni nu-l puneți să doarmă lângă dumneavoastră, altfel va adormi greu singur. La 6 luni încă doarme după-amiază (2-3 ore) și dimineața (cam o ora).

Ø  Copilul de la 1 an la 2 ani: La această vârstă copilul are nevoie între 11-14 ore de somn pe noapte. Trebuie să vă faceți timp pentru a-l duce în pat. Povestiăți-i o povestioară, cântați-i un cântecel, sau vorbiți cu el. Acest ritual al culcării pregătește delicat separare din timpul nopții.

Ø  Copilul de la 2 la 3 ani: Copilul încă doarme 9-11 ore pe noapte și 1-2 ore după amiază. Apar încă dificultățile la culcare. Continuați să-i respectați ritmul cu tandrețe și fermitate în același timp. Dacă  începe să fie mai inactiv către ora 19:00 sau 20:00, așteptați semnele de oboseală (degetul mare de la mână în gură, pleoapele grele). Dacă este este plin de vitalitate la ora 21:00, fixați totuși limite pentru a-și găsi echilibrul.

Ø  Copilul de la 3 la 5 ani: Preșcolarii au nevoie de 11-13 ore de somn: 9-11 ore pe noapte și 1-2 ore după amiază. După ce împlinesc vârsta de 5 ani, majoritatea refuză să mai doarmă după-amiază. Aceștia se pot trezi peste noapte datorită viselor urâte.

Ø  Copilul de la 6-12 ani: Au nevoie de 9-11 ore de somn pe noapte. Intervine timpul petrecut la școală, apar temele, activitățile sportive și alte activități extracuriculare. Problemele și tulburările de somn sunt frecvente la copiii care merg la școală și ele trebuie prevenite. Somnul insuficient poate duce la modificări ale dispoziției, probleme comportamentale, atenție scăzută la școală.

Cauze posibile ale trezitului noaptea la bebeluși

Acum că am stabilit importanța somnului la copii precum și numărul mediu de ore de somn pe care un copil trebuie să îl aibe pe parcursul nopții și al zilei pentru a avea o creștere și o dezvoltare normală și armonioasă, vom discuta despre o problemă frecvent întâlnită în viața de părinți, și anume trezitul noaptea al bebelușului. Din diverse cauze, micuțul nu reușește să doarmă numărul de ore adecvat vârstei sale, mai mult de atât, se trezește agitat în timpul nopții, plânge, se foiește, iar  reluarea somnului devine dificilă atât pentru micuț cât și pentru părinți.

         În rândurile ce urmează voi încerca să vă prezint cât mai schematic principalele cauze pentru care micuții dumneavoastră se trezesc în miez de noapte, dar și ce puteți face pentru a-i ajuta să viseze cât mai frumos pe timp de noapte.

Ø  Cauze fizice: febra, infecție a urechilor, nas înfundat, erupție dentară

Ø  Frici, anxietate, stress

Ø  Plictiseala: trezirea și dificultatea de a adormi la loc

Ø  Frica de separare

Ø  Scutec murdar

Ø  Mesele din timpul nopții

Cauze fizice: febra, infecție a urechii, nas înfundat, erupție dentară

Febra: Temperatura normală a corpului variază între 36,5*C și 37,5*C. În jurul acestor valori se pot produce variații mici; ele nu indică nimic neliniștitor, în cazul în care copilul nu prezintă și alte simptome.

Febra este în general provocată de o infecție și ea indică reacția organismului la agresiunea unui virus sau a unei bacterii. În niciun caz nu trebuie să treceți cu vederea un puseu de temperatură, pentru că el poate determina diverse complicații pe care nu le doriți pentru micuțul dumneavoastră.

În cazul în care copilul vi se pare febril, nu vă încredeti numai în primele dumneavoastră impresii, ci luați-i temperatura cu un termometru. Acesta este cel mai bun mijloc de a vă liniști și de a lua măsurile ce se impun: consultarea unui medic, îngrijirea la domiciliu sau spitalizarea.

La sugari temperatura poate atinge foarte repede 40*C. Atunci când este însoțită de semne neobișnuite (transpirații, buze albăstrii, ochi strălucitori, picioare și mâini reci, țipete), trebuie să vă prezentați rapid la medic.

La copilul mai mic de 4 ani, febra trebuie întotdeauna tratată atunci când depășește 38*C pentru că există riscul de convulsii. Pentru a face să scadă febra, puteți lăsa copilul îmbrăcat cât mai ușor, hidratați-l corespunzător pentru a preveni deshidratarea, și administrați-i antitermice: Paracetamol sirop alternativ cu supozitoare cu Novocalmin, la intervale de 4-6 ore.

Febra este foarte frecventă în primii ani de viață și nu trebuie să vă îngrijorați de la primul episod febril al micuțului dumneavoastră. Cele mai frecvente cauze care determină febră la copii sunt infecțiile de tract respirator superior: faringite, faringo-amigdalite, laringite, traheo-bronșite; infecții digestive: infecții cu rotavirusuri, adenovirusuri, enterocolite acute; infecții din sfera ORL: otite acute; infecții urinare.

Cel mai important într-un astfel de caz este să nu vă panicați și să nu administrați copilului dumneavoastră antibiotic fără prescripție medicală; indicat este să vă adresați medicului de familie, medicului pediatru sau medicului de urgență, pentru a stabili cu exactitate cauza febrei și pentru a putea administra micuțului tratamentul corespunzător, altfel îi puteți face copilului mai mult rău decât bine.

Infecție a urechii: Reprezintă o inflamație care afectează diferitele canale și cavități ale urechii. Forma acută este cea mai frecventă la copil. În practica medicală poartă denumirea de Otită.

Otitele sunt din ce în ce mai frecvente la copiii foarte mici, ceea ce, conform Organizației Mondiale a Sănătății, este o adevarată problemă de sănătate publică. Există aproximativ 23 milioane de cazuri pe an în Europa.

Otita acută- inflamația este provocată de diferiți microbi: pneumococ, Haemophilus influenza, streptococ sau stafilococ. De otită se îmbolnăvesc copiii între 6 luni și 2 ani, îndeosebi cei care interacționează cu alți copii. Infecția începe printr-o rino-faringită, după care urcă în ureche prin trompa lui Eustachio. Acolo, ea devine foarte dureroasă și copilul face febră însoțită uneori de vomă.

Sub efectul durerii, sugarul plânge, vomită, refuză orice mâncare și se trezește noaptea din somn. De asemenea, micuțul va duce mâna la urechea bolnavă sau va dormi pe partea cu urechea bolnavă pentru a creea căldură la nivel local, aceasta calmând durerea. Când din urechea micuțului începe să curgă o secreție gălbuie, durerea se diminuează. 

La examenul medical timpanul poate fi roșu (otită congestivă), opac (otită catarală) sau bombat (otită purulentă). Când în exterior curge puroi galben, otita este perforată.

Copilul care are otită congestivă este îngrijit cu medicamente care scad febra și cu picături în ureche. Celelalte otite sunt tratate, în general, cu antibiotice.

Otita externă- Copilul are dureri în canalul auditiv extern, care se întinde de la pavilionul urechii până la timpan: este micul tub care produce cerumenul. Uneori acest tub este invadat de ciuperci și de microbi care produc durere, mâncărime și scurgere. Vindecarea este rapidă dacă se pun în urechi picături menite să trateze infecșia (antiseptic și antibiotic).

Nas înfundat: Foarte mulți dintre dumneavoastră v-ați confruntat cu siguranță cu năsucul înfundat al celui mic. Denumită în termeni medicali obstrucție nazală, aceasta reprezintă o afecțiune de diverse cauze care îngreunează respirația nazală a copilului. Cel mai frecvent cel mic se trezește din somn datorită dificultății de respirație, fiind agitat și nervos.

Există numeroase cauze care pot determina nasul înfundat al bebelușului:

ü  Infecțiile căilor respiratorii superioare: virusurile sau bacteriile se cantonează la nivelul mucoasei nazale și determină stimularea secrețiilor nazale, care determină obstrucție nazală și îngreunarea respirației; secrețiile nazale pot fi apoase sau mucopurulente și deseori sunt însoțite de dureri în gât și lipsa apetitului.

ü  Alergiile: alergia reprezintă o reacție excesivă la anumite substanțe numite alergene, în general bine tolerate de majoritatea dintre noi. Foarte frecvent, alergiile se regăsesc adeseori la mai multe persoane din aceeași familie. Reacția se poate produce imediat după contactul cu alergenul sau după câteva zile. Alergia respiratorie, responsabilă de nasul înfundat al bebelușului, poate fi declanșată de penele și puful păsărilor ce se află în perne și plăpumi ,de polen, acarieni, mucegaiuri, păr de pisică sau de câine.

Acarienii sunt mici insecte, invizibile cu ochiul liber, prezente în praful de casă. Ele se hrănesc îndosebi cu scuamele care se desprind de pe piele. Acarienii pot să provoace alergii respiratorii sau simptomele astmului (șuierături la expirație, dificultate de respirație, nas înfundat). Pentru a limita aceste alergii, trebuie respectate câteva reguli stricte de curățenie: folosiți aspiratorul și aerisiți toate încăperile în fiecare zi, spălați des cearșafurile și curățași cu regularitate saltelele, optați pentru saltele sintetice care sunt de preferat în fața celor din orice alt material.

ü  Modificări anatomice la nivelul căilor respiratorii superioare: prezența asa numiților polipi, cunoscuți în termeni medicali sub denumirea de vegetații adenoide) pot determina obstrucție nazală bebelușului dumneavoastră și implicit dificultatea de a respira; în timp, micuțul va respira pe gură (respirație orală cvasipermanentă) și va avea un discomfort permanent, în special în timpul somnului, fapt ce va determina trezirea acestuia în miez de noapte. Dacă sesizați o respirație greoaie și cu gura deschisă a copilului dumneavoastră, cel mai indicat ar fi să vă adresați medicului pediatru sau medicului ORL-ist pentru a stabili de comun acord care sunt modalitățile prin care îl puteți ajuta pe cel mic.

ü  Corpi străini intranazali: de îndata ce s-a născut, copilul dumneavoastră are ablitatea și dorința de a cunoaște și de a descoperi lumea din jurul său, motiv pentru care acesta poate băga diferite obicte în guriță sau în năsuc; pătrunderea obiectelor străine la nivelul foselor nazale va determina obstrucție nazală și va face imposibilă respiratiă pe nara respectivă; cele mai des sunt întâlnite pietricele, sâmburi mici, alune, biluțe, hârtie, părți mici din jucării. Pentru a preveni genul acesta de accidente este recomandat să vă supravegheați copilul în permanență și să acordați o atenție sporită obictelor și elementelor cu care cel mic intră în contact.

Erupția dentară: La naștere, bebelușii dumneavoastră nu prezintă în cavitatea bucală niciun dinte; primii dinți încep să apară după primele 4 luni de viața, și variază de la bebeluș la bebeluș; dințișorii de lapte, așa cum se numesc primii dinți apăruți, pot să apară între 4 și 10 luni, existând diferențe semnificative în ceea ce privește ordinea erupției dentare de la un copil la altul.

De cele mai multe ori aceste erupții denatare nu reprezintă un eveniment foarte fericit în viața micuțului deoarece sunt însoțite de durere la nivelul gingiilor, agitație, febră, iritabilitate, salivație în exces, umflarea și înroșirea gingiilor; de cele mai multe ori micuțul are tendința de a introduce în gură degetele proprii sau diferite obiecte pentru a mai diminua senzația de durere resimțită.

Pentru a-l ajuta pe cel mic puteți să masați ușor gingiile acestuia cu degetul curat, îl puteți lăsa pe cel mic să muște un material rece și umed, îi puteți achiziționa jucării special concepute pentru această etapă a dezvoltării sale sau puteți încerca, doar la recomandarea medicului pediatru, unguente din farmacii cu efect de amorțire a gingiilor. Este important să vă mențineți calmul și să conștientizați că este o etapă în dezvoltarea celui mic, care va trece. Este nevoie doar de răbdare și de multă iubire.

Frici, anxietate, stress

Un subiect din ce în ce mai abordat în țara noastră și în lumea pediatriei este reprezentat de frici și anxietate apărute la vârste din ce în ce mai fragede. Din clipa în care copilul se naște recepționează tot ce se petrece în jurul său, însă nu are capacitatea de a deosebi un pericol real, care îi poate pune viața în pericol, de o situație cu un grad scăzut de amenințare. Acest lucru se întamplă deoarece structurile cerebrale responsabile de capacitatea de înțelegere a emoțiilor, cum este și frica, se dezvoltă  mult mai târziu, undeva în jurul adolescenței.

Studiile au arătat că în momentul în care mama pleacă de lângă copil din diverse motive neamenințătoare (merge să îi pregătească prânzul, merge să îi spele hăinuțele) și nu revine lângă acesta când bebelușul începe să plângă, copilul se simte în pericol și nu poate conștientiza că, deși mama nu se află fizic lângă el, este acolo pentru el și nevoile sale.

Este perfect normal ca un copil să simtă frică, deoarece aceasta reprezintă o reacție de protecție atât pentru noi, adulții, cât și pentru cei mici. Dar ce ne facem atunci când frica celui mic depășește lumea reală și pune stăpânire pe somnul și viața acestuia? Datoria părintelui este să identifice fricile copilului, să știe cum să i se adreseze, și să reușească să combată sentimentul de frică al celui mic, treptat, cu pați mici, astfel încât micuțul să se simtă în siguranță. Este foarte important să fim atenți la fricile copiilor noștrii pentru a le putea demonta la timp, deoarece aceste frici se pot acumula și se pot transforma în adevărate stări de anxietate și stress, din ce în ce mai des întâlnite la copii.

Studiile au arătat că stările de anxietate sunt printre cele mai des întâlnite probleme psihiatrice la cei mici. De asemenea, majoritatea cazurilor de anxietate la adulți își au originea în copilărie. Așadar tratarea temerilor la copii nu numai că ajută micuțul să aibe o viață armonioasă și un somn odihnitor, dar ajută și la prevenirea tulburărilor de anxietate pe viitor, în viața de adult.

Cele mai comune frici la copiii mici și la bebeluși sunt date de:

•       Zgomote puternice sau mișcări bruște;
•       Obiecte mari deasupra lui;
•       Oameni necunoscuți, străini lui;
•       Să rămână singur în cameră;

Soluții: pentru a face bebelușul să se simtă în siguranță, este important ca părintele să îi acorde o îngrijire deosebită, să îi ofere dragoste și afecțiune, să îl mobilizeze cu blândețe, să îi creeze anumite ritualuri care oferă sentimentul de siguranță și statornicie, să nu îl prezinte unui număr mare de oameni deodată, să îl ferească pe cât posibil de zgomote puternice, mucică tare, țipete sau televizor cu volum la maxim; părintele îi poate cânta celui mic, îi poate vorbi calm și cald, îi poate citi sau îi poate pune muzică liniștitoare pe fundal.

Cele mai comune frici la copii în perioada preșcolară sunt date de:

•       Frica de întuneric
•       Frica de monștrii și fantome

Soluții: pentru frica de întuneric poți lăsa o veioză aprinsă peste noapte, însă mare atenție la poziționarea acesteia pentru a nu creea umbre înfricoșătoare; lasă ușa de la camera copilului întredeschisă și asigură-l că vei fi aproape în cazul în care te va striga sau va avea nevoie de tine; dacă copilul se trezește peste noapte, cel mai bine ar fi să nu îl inviți în patul tau, oricât de greu ar fi acest lucru, pentru că poți creea un obicei foarte greu de dezvățat; liniștește-l la el în cameră și rămâi alături de el până adoarme.

     -pentru frica de monștrii și fantome îl poți ajuta să facă diferența între real și imaginar; nu încerca să ”alungi monstrul de după perdea” deoarece acest lucru va confirma faptul că monstrul se află acolo; încearcă să îi arăți că se află în siguranță la el în cameră și că monștrii nu există în realitate.

Plictiseala: trezirea și dificultatea de a adormi la loc

Există situații în care cel mic se trezește peste noapte fără să aibe vreo cauză palpabilă și identificabilă care să determine imposibilitatea efectuării somnului. Este o situație frecvent întâlnită în cazul copiilor care au un orar de somn haotic și care dorm prea mult în timpul zilei, astfel încât pe timp de nopate nu mai pot adormi sau se trezesc în mijlocul nopții, deoarece organismul a primit deja numărul de ore de somn necesar pentru o funcționare optimă. Acest lucru nu este deloc în beneficiul celui mic deoarece noaptea se secretă hormonii de creștere precum și o serie de substanțe chimice necesare unei creșteri și dezvoltări armonioase.

Pentru a preveni astfel de situații, copilul trebuie să aibe un program de somn foarte bine calculat și urmat cu rigurozitate. În mod normal este indicat să se trezească în jurul orei 8.00 dimineața, somnul de prânz să înceapă în jurul orei 13:00 și să nu dureze mai mult de 2 ore, iar somnul de seară să se realizeze începând cu ora 21:00.

 Pentru ca cel mic să adoarmă cât mai ușor este indicat ca în timpul zilei acesta să desfășoare activități fizice adecvate vârstei sale (să meargă deabușilea, să se joace cu mingea, să se plimbe cu bicicleta în parc), iar înainte de somn să existe un ritual care să pregătească momentul delicat al  somnului (citirea unei povestioare, băița și un masaj relaxant, muzică pe fundal, simpla voce delicată a mamei). Toate acestea contribuie la crearea unui mediu ambiant plăcut și relaxant pentru cel mic, care va face adormirea mai ușoară și menținerea somnului pe parcursul întregii nopți.

Frica de separare: a adormit lângă tine și s-a trezit în miezul nopții în pătuțul lui

De cele mai multe ori, în perioada de sugar, părinții preferă să doarmă cu copiii în celași pat din motive de  siguranță pentru cei mici, pentru a-i avea mereu sub atenta supraveghere, dar și pentru a-i putea hrăni mai ușor în timpul nopții. Pe măsură ce micuțul crește, devine din ce în ce mai dificil de a-l  dezobișnui de acest obicei, de altfel foarte plăcut și confortant pentru micuț. Dormitul în același pat cu părintele îi conferă celui mic o siguranță aparte, însă studiile au dovedit că nu este benefic pentru el pe termen lung și că cel mai indicat ar fi ca, copilul să doarmă de la bun început în pătuțul său, iar mai apoi, când se mărește, să doarmă în camera sa.

Este o adevărată provocare să dezveți un copil să doarmă cu tine în pat. Trerecea trebuie să fie una treptată, nu bruscă, pentru ca cel mic să nu o resimtă ca pe o ruptură. De multe ori, dacă copilul adoarme în camera părinților și peste noapte se trezește în camera sa, singur, se sperie și nu mai vrea să adoarmă la loc din teama de a nu fi lăsat din nou singur. Această trecere poate fi făcută mai ușor dacă părinții urmează câteva reguli simple.

-explicați-i copilului dumneavoastră că nu mai poate dormi cu dumneavoastră în cameră, dar asta nu înseamnă că nu îl mai iubiți sau că nu mai sunteți alături de el;

-lăsați ușa de la camera lui deschisă și o lanternă aprinsă astfel încât, dacă se trezește pe timp de noapte, să nu se sperie;

-puteți să îi citiți o poveste înainte de culcare;

-nu cedați la insistențele celui mic dacă începe să plângă în încercarea de a veni să doarmă cu dumneavoastră;

-stați cu cel mic până adoarme și veniți în întâmpinarea lui de fiecare dată când se trezește peste noapte, însă fără a-l invita să doarmă cu dumneavoastră în pat.

Scutecul murdar

O altă cauză pentru care micuții dumnavoastră se pot trezi plângând în timpul nopții este scutecul murdar și disconfortul resimțit. Cu toții știm că pentru un somn odihnitor și liniștit este nevoie de o igienă adecvată și corespunzătoare. Scutecul murdar îl determină pe cel mic să fie agitat, irascibil și să se trezească din somn, plângând.

Dacă micuțul se trezește noaptea deoarece scutecul este plin, primul geste pe care trebuie să îl faceți este acela de a-l schimba. Încercați să folosiți mișcări cât mai blânde și mai delicate, să folosiți produse de curățare adecvate pielii fine a bebelușului dumneavoastră și să îl manevrați cu blândețe. Întreg procesul trebuie să nu dureze foarte mult pentru a nu îngreuna adormirea ulterioară a celui mic.

Mesele din timpul nopții

Oragnizația Mondială a Sănătații recomandă alăptarea la cerere, adică ori de câte ori copilul solicită hrană, aceasta să i se ofere, indiferent că este vorba de zi sau de noapte. De asemenea, Societatea de Pediatrie recomandă ca alăptarea să fie exluiv la sân până la vârsta de 6 luni. După vârsta de 6 luni, cei mai mulți copii sunt pregătiți și au capacitatea de a dormi pe toată durata nopții fără să mai fie hrăniți. Este perfect normal ca micuțul dumneavoastră să se trezească pe timpul nopții pentru a fi hrănit.

•       În primele 3-4 săptămâni de viață, nou-născutul va suge la interval de 2-4 ore, inclusiv noaptea. Nu trebuie lăsată o durată mai mare de 4 ore între mese.
•       Între 2-3 luni, unii copii pot dormi mai multe ore neîntrerupte pe durata nopții.
•       După 6 luni, copiii pot dormi neîntrerupt pe tot timpul nopții.

Remedii și sfaturi pentru trezirea copilului din timpul nopții

Pentru a preveni aceste evenimente neplăcute atât pentru părinți cât și pentru cei mici, este nevoie să se țină cont de câteva reguli esențiale care să prevină trezirea micuțului dumneavoastră în timpul nopții, asigurându-i o odihnă adecvată necesară creșterii și dezvoltării optime.

Regula ABCDE

A (ALONE)- Singur:  studiile au arătat că cel mai indicat loc pentru somnul bebelușului este în aceeași încăpere cu unul sau cu ambii părinți, însă nu în același pat cu aceștia; pătuțurile care se atașează la paturile adulților sunt foarte periculoase deoarece, peste noapte, acestea se pot desprinde și pot apărea accidente iremediabile. Cel mai indicat este ca bebelușul să doarmă în propriul sâu pătuț, dar în aceeași cameră cu părintele.  Evitați să adormiți cu copiii în brațe pe canapea sau pe fotolii.

B (Back)- Pe spate: Poziția cea mai indicată este pe spate, chiar dacă există numeroase mituri care susțin faptul că bebelușul s-ar putea îneca. Din contră, poziția pe spate a bebelușului  îl ajută la respirație, împiedică obstrucția nazală și favorizează înghițirea salivei sau a secrețiilor pe care cel mic le scuipă sau le tușește pe timpul nopții.

C(Crib)-În pătuț: Cel mai indicat ar fi ca micuțul dumenavoastră să fie așezat pe o saltea fermă care să îi susțină coloana vertebrală și capul; oricât de tentant ar fi să îi așezați un ursuleț de pluț lângă el sau jucăria preferată, indicat este să nu o faceți deoarece în timpul somnului jucăriile pot îngreuna  sau chiar bloca respirația celui mic; se recomandă utilizarea unui pătuț conceput special pentru bebeluși conform normelor de siguranță, fără alte pături sau perne.

D(Don`t smoke)- Nu fuma: Evită pe cât posibil expunerea bebelușului la fumul de țigară. Poziționați pătuțul copilului dumneavoastră într-o cameră ferită de fumul de țigară sau diferite mirosuri care ar putea perturba somnul și sănătatea celui mic.

E(Every time)- De fiecare dată: respectați cu rigurozitate poziția în care așezați copilul în timpul somnului, încercați pe cât posibil să nu îi schimbați locul pătuțului în cameră, și asigurați-vă că oricine va avea grijă de copil (bonă, bunici, mătuși) va respecta rutina de somn a bebelușului.

POZIȚIA PENTRU SOMN:

Până la vârsta de 12 luni copilul trebuie poziționat întotdeauna  pe spate  în timpul somnului. Nu este recomandată poziția pe burtă și nici măcar pe o parte, deoarece în timpul somnului copilul se poate rostogoli și poate ajunge pe burtă, fapt ce îngreunează respirația acestuia.

Una din cele mai de temut evenimente din timpul somnului este Moartea subită a sugarului (SIDS)-Sudden Infant Death Syndrom. Aceasta reprezintă moartea din greșeală a unui copil sănătos în primul an de viață. Majoritatea cazurilor apar între luna a doua și a patra de viață, mai frecvent la băieți.

Factorii de risc pentru moartea subită a sugarului:

1.     Fumatul
2.     Supraîncălzirea
3.     Poziția pe burtă

TEMPERATURA POTRIVITĂ PENTRU SOMN:

         Studiile au arătat că bebelușii preferă o temperatură putin mai rece decât prea caldă. Temperatura optimă este între 16-18 grade Celsius. Indicat este să aerisiți camera în care va dormi cel mic cu ferestrele larg deshise, timp de 5 minute, înainte ca cel mic să adoarmă.

         Pentru a verifica dacă bebelușului dumneavoastră îi este frig, cel mai indicat este să apreciați temperatura locală la nivelul cefei și nu la nivelul mânuțelor, deoarece membrele sunt de obicei mai răcoroase și nu oferă informații reale despre senzația de căldura a micuțului.

Ce pot face atunci când bebelușul se trezește noaptea plângând?

Dacă bebelușul dumneavoastră se trezește în miez de noapte, încercați să identificați care sunt cauzele posibile pentru care acesta nu poate dormi:

1. Încercați, pe cât posibil, să nu vă panicați; studiile au arătat că emoțiile resimțite de părinți sunt transmise copiilor în  mod involuntar; este perfect normal ca cel mic să se trezească în timpul nopții, important este să identificați cauzele care au dus la trezitul pe timp de noapte al celui mic și să le corectați pe cât posibil; încercați să dormiți în același timp cu cel mic și să alcătuiți un program împreună cu partenerul pentru a nu vă epuiza.
2. Pentru a dormi cât mai bine în timpul nopții, înainte de somn îi puteți face micuțului dumneavoastră o baie relaxantă și îi puteți citi o poveste sau îi puteți pune cântece de leagăn. Tot acest ritual îl va liniști și îl va ajuta să adoarmă cât mai ușor.
3. Pentru a avea un somn cât mai profund și mai odihnitor, este necesar ca în timpul zilei micuțul să desfășoare o serie de activități cu ajutorul cărora va începe să descopere lumea înconjurătoare, dar care, în același timp, îl va obosi suficient de tare încât să doarmă cât mai liniștit.
4. Dacă bebe se trezește în timpul nopții pentru că îi este foame, încercați să îl hrăniți cu răbdare și blândețe. Este perfect normal ca bebelușilor să li se facă foame în timpul nopții; aceștia trebuie hrăniți la interval de două-trei ore.
5. Încercați să îl culcați pe cel mic la orele potrivite și să îi creeați o rutină de somn. Organismul bebelușului este într-o continuă schimbare și dezvoltare.
6. Dacă bebelușului îi ies dințișorii, îl puteți ajuta cu jucării special concepute pentru erupțiile dentare. Acestea vor diminua disconfortul dat de eruptța dentară și îl vor calma pe cel mic.
7. Dacă micuțul este răcit, face fabră, sau prezintă orice afectare  oragnică care periclitează somnul acestuia, îi puteți administra medicamente adecvate afecțiunii acute, la indicația medicului pediatru; puteți scădea febra cu antitermice, îi puteți face aerosoli pentru obstrucția nazală, îl puteți răsfăța cu băițe relaxante. Cel mai important este să îi arătați toată dragostea și atenția dumneavoastră pentru a-l face să treacă mai ușor peste suferință.
8. De preferat este ca bebelușul să adoarmă cu lumina stinsă. Evitați să menținți aprinsă lumina în cameră deoarece celui mic îi va fi foarte greu să facă diferența între zi și noapte.
9. Îmbrăcați-l pe cel mic în hăinuțe comode, din materiale de calitate, astfel încât să nu se supraîncălzească pe timpul nopții. Se recomandă utilizarea hăinuțelor din bumbac 100% care să nu producă mâncărimi sau iritații micuțului.
10. În timpul nopții schimbatul bebelușului trebuie să se facă rapid, dar în același timp cu mișcări line, calme și discrete. Miscarile bruște l-ar putea agita pe cel mic iar procesul de re-adormire ar fi unul mult mai lung și mai dificil.     

Bibliografie:

1. Esențial în pediatrie- Carmen Ciofu și Eugen Ciofu, editura Amaltea, Ediția a IV-A, 2017, București.
2. Protocoale de diagnostic și tratamet în Pediatrie, Doina Anca Pleșca, editura Amaltea, 2020, București.
3. Sarcina, nașterea și îngrijirea copilului, Dominique Dumeu, Rodica Chirculescu, editura Adevarul, 2012, Bucuresti.

Dr. Roxana Maria Chitescu

Am absolvit facultatea de Medicina din Brașov, promoția 2020.

În prezent- medic rezident specializarea Gastroenterologie Pediatrica la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Grigore Alexandrescu” București.