Depresia postnatala

Ce este depresia postnatala?

Depresia postnatală este o formă de depresie severă și de mai lungă durată pe care femeile o pot experimenta în perioada după naștere. Nu este o simplă schimbare de dispoziție și nici nu se poate trata singură, având riscul să devină o afecțiune cronică de tipul tulburării depresive majore. Ea este cunoscută și prin termenii de depresie post-partum sau depresie după naștere și este responsabilă pentru o stare accentuată de tristețe și de suferință care afectează deopotrivă mamele dar și ceilalți membrii ai familiei.

Teama de îmbolnăvire, de tratament, de îndepărtare sau pierdere a copilului sau stigmatizarea socială sunt câteva dintre motivele pentru care femeile amână să vorbească despre ceea ce li se întâmplă. Datorită faptului că această formă de depresie poate apărea la oricine existența posibilității acesteia dar și importanța identificării timpurii a simptomelor ar trebui abordate multidisciplinar, de către medic, psiholog dar și de ceilalți membri ai familiei care cu siguranța ar putea reduce riscul suferinței asociate atât pentru mamă dar și pentru copil.

În asociere cu depresia postnatală, apare și starea specifică multor femei, cunoscută prin fenomenul baby blues. Aceasta apare în aproximativ două săptămâni de la naștere și se datorează schimbărilor hormonale, schimbării programului de somn sau a rutinei. Deși mama nu se simte întocmai ea însăși, poate fi obosită, iritată sau să plângă mai mult, nu se simte neputincioasă și poate avea grijă de ea însăși și de bebeluș. Odată cu stabilirea unui program și introducerea unei noi rutine care include și programul copilului aceste simptome încep să dispară, iar mama revine la o stare de bine.

Ca și o complicație a depresiei după naștere, amânarea tratării ei sau lipsa identificării simptomelor poate duce în anumite cazuri la instalarea unei psihoze post-partum(confuzie, halucinații, gândire dezorganizată, gânduri legate de rănirea personală sau a copilului), a unei tulburări bipolare, a unei tulburări de anxietate sau a unei depresii mascate, caracterizată prin dureri și afecțiuni fiziologice.

Cât durează depresia postnatala?

Durata depresiei postnatale diferă în funcție de severitatea bolii, de contextul apariției sale,  de rapiditatea obținerii unui diagnostic, precum și de formele de tratament aplicate. Netratată depresia după naștere poate dura un an sau mai mult sau poate suferi evoluții negative și totodată poate genera probleme de comportament al mamei sau probleme în dezvoltarea copilului.

În situația unui tratament adecvat, medicamentos și psihoterapeutic, depresia post-partum poate să dispară în câteva luni. Pentru a evita riscul recăderii, este indicată urmarea tratamentului de către medic până la dispariția simptomelor și continuarea consilierii psihoterapeutice până la obținerea unui grad satisfăcător al stării de bine.

Semne că suferi de depresie postnatală întârziată

Depresia postnatală poate să apară în perioada de după naștere, în primele luni sau până la un an. Am putea suferi de o depresie postnatală întârziată, cu o formă prelungită sau cu o complicație a ei. De obicei întârzierea este asociată cu un grad de agravare al depresiei datorită faptului că simptomele au fost mascate sau neidentificate, cu apariția anxietății sau a altor frici dar și cu modificările comportamentale evidente în ceea ce privește atitudinea față de sine a mamei dar și în relația cu copilul.

Simptomele depresiei postnatale

Simptomele depresiei postnatale sunt foarte asemănătoare cu cele ale depresiei majore, iar acestea includ:

• Stare de tristețe accentuată;
• Sentiment de confuzie sau derealizare;
• Îndepărtare de relațiile cu ceilalți;
• Lipsa dorinței de îngrijire a bebelușului;
• Teama de a fi în preajma bebelușului;
• Lipsa implicării și a interesului;
• Sentiment de inutilitate și de vinovăție accentuată;
• Oboseală și lipsa energiei;
• Lipsa capacității de concentrare;
• Prezența gândurilor negative;
• Fluctuații ale stărilor emoționale;
• Emoții frecvente: furie, iritabilitate;
• Plâns incontrolabil;
• Dificultate motorie;
• Tulburare a somnului;
• Tulburare a stilului de alimentație;
• Somatizări frecvente: dureri de cap, greață, amețeală;
• Gânduri sau tendințe suicidare.

Dezorganizarea rutinelor zilnice pentru o familie după nașterea copilului este un aspect frecvent. De aceea, de exemplu, modificările programului de somn sau de masă ale mamei, trebuie urmărite alături și de alte simptome pentru a putea fi asociate cu depresia postnatală.

De asemenea o depresie poate evolua într-o formă severă, asociată cu simptome psihotice, care pot escalada în instalarea unei psihoze postnatale, ca formă de complicație a depresiei postpartum. În cazul acesteia anumite simptome se accentuează dar apar și altele specifice:

• Stare puternică de dezorientare și de pierdere a contactului cu realitatea;
• Stare de retragere și de respingere din activitățile de îngrijire ale bebelușului;
• Prezența gândurilor obsesive legate de copil;
• Lipsa concentrării și dezorganizarea acțiunilor, a limbajului;
• Schimbări ale dispoziției, de la deziluzie la agresivitate fără un motiv întemeiat;
• Lipsa sentimentelor maternale sau prezența unor sentimente inadecvate;
• Predispoziție către vătămarea personală și autopedepsire;
• Gânduri iraționale, confuzie, halucinații;
• Acțiuni și tendințe care pot conduce la vătămarea copilului.

În situația aceasta este extrem de necesar consultul și tratamentul de specialitate. De asemenea sprijinul familiei este vital în a asigura siguranța mamei și a copilului.

De asemenea comun asociată cu depresia postnatală este și anxietatea care se manifestă prin:

• Gânduri și îngrijorări exagerate în legătură cu îngrijirea și sănătatea bebelușului;
• Frică patologică pentru dispariția/decesul bebelușului;
• Îngrijorări față de îndepărtarea bebelușului;
• Frică și neliniște față pe evaluarea și critica celorlalți;
• Stare de neliniște și agitație în prezența bebelușului;

Anxietatea întârziată poate fi un predictor pentru instalarea depresiei sau a stresului post-traumatic, mai ales atunci când sunt asociate cu evenimente critice sau cu o naștere dificilă.

Cauze ale depresiei postnatale

Cauzele depresiei pot fi multiple iar aceasta poate să afecteze chiar și femeile cu o stare de sănătate bună, care au parte de o sarcină și de o naștere normală și totodată de un copil sănătos. Totuși există anumite predispoziții care facilitează apariția și instalarea unei depresii postnatale:

• Un istoric personal depresiv anterior perioadei sarcinii sau în timpul sarcinii;
• Întreruperea tratamentului medicamentos pe perioada sarcinii;
• Stare de anxietate generalizată pe parcursul sarcinii;
• Istoric depresiv în familie; stare depresivă a altor membrii;
• Condiții de viață stresante și vulnerabile;
• Evenimente și situații cu risc de expunere: părăsirea de către partener a familiei, probleme financiare, pierderea unei persoane dragi, lipsa suportului;
• Stresul exagerat legat de îngrijirea nou-născutului și presiunea exterioară;
• Schimbările majore pe care le presupune îndeplinirea rolului de mamă;
• Dificultățile de somn și schimbările alimentare corelate cu hrănirea bebelușului;
• Trăsături de personalitate: evitante, dependente sau obsesiv-compulsive;
• Eveniment traumatic legat de sarcină sau naștere – apariția unor probleme de sănătate sau imposibilitatea îngrijirii copilului;
• Stigmatizarea socială, sentimentul de inferioritate, sentimentul de sufocare în ceea ce îi privește pe ceilalți, lipsa posibilității de a fixa limite în distribuirea responsabilităților către alți membrii ai familiei extinse;
• Apariția primului copil în familie; riscul de instalare al depresiei este mai mare la primul copil comparativ cu următorii;
• Scăderea bruscă a nivelul de estrogen și progesteron după naștere;
• Dependența de alcool sau droguri;

Tratamente pentru depresia postnatală

Tratament medicamentos

În tratamentul depresiei postnatale sunt luați în calcul mai mulți factori, însă întotdeauna se optează pentru beneficiile pe care tratamentul le are asupra mamei și a copilului. Principalul obiectiv este de a înlătura simptomele și de a evita consecințele depresiei. Medicul va fi cel care va evalua impactul stresului și al depresiei, nivelul de funcționare și de gravitate al afecțiunii stabilind tratamentul potrivit.

Cum te ajuta un psiholog in depresia postnatala?

Psihoterapia este o formă de tratament a depresiei și scade riscul recăderii, atunci când este practicată cu regularitate și de asemenea se bazează pe colaborarea cu medicul specialist. Aceasta se focusează pe ameliorarea simptomelor, pe identificarea cauzelor și rezolvarea lor, precum și pe tranzițiile apărute în viața mamei și a conflictelor interioare din perioada sarcinii și după naștere. Obținerea stării de bine este strâns legată și de nevoia de îndeplinire a rolului de părinte și de posibilitățile de îngrijire în siguranța a copilului, crescând capacitatea de a-i răspunde nevoilor sale emoționale.

Cum afectează depresia post-partum dezvoltarea timpurie a copilului?

Înțelegerea semnalelor bebelușilor le permite mamelor să satisfacă nevoile acestora iar pe bebeluși îi ajută să reacționeze la purtarea mamei. Ce se întâmplă când acest schimb suferă deficiențe grave?

Dacă nu este tratată, depresia poate avea un impact asupra modului în care mama interacționează cu bebelușul, având efecte asupra dezvoltării cognitive și afective ale acestuia. Astfel că:

• Îngrijirea timpurie a copilului devine neglijată, deoarece mamele depresive au o capacitate de reacție mult mai redusă la plânsul bebelușilor care își exprimă astfel necesitățile;
• Bebelușii vor avea tendința de a-și de a renunța la a mai emite semnale către mamă în măsura în care acesta nu reușește să răspundă, crescând riscul ca ei să capete o viziune definită prin neîncredere față de mamă și lume în general și totodată riscul de a dezvolta ei înșiși o formă de depresie; poate să se creeze și o relație bidirecțională, astfel încât bebelușul să nu se poarte firesc, deprimând-o și mai mult pe mamă iar reacțiile acesteia să îl deprime la rândul lui;
• Nou-născuții care cresc cu o mamă care suferă de depresie au un nivel mai ridicat al stresului și de asemenea reacționează conform emoțiilor de retragere, suferința și dezgustul;
• De asemenea tind să dezvolte un atașament nesigur, să dezvolte dificultăți mari în a gestiona frustrarea și încordarea;
• În timpul adolescenței crește riscul de depresie și de manifestare a unor comportamente violente.