Ce este dubla personalitate?
Dubla personalitate este o tulburare psihiatrică rară, în care o persoană experimentează mai multe identități distincte. Personalitățile pot avea vârste, genuri și comportamente diferite, dar de obicei nu știu una de existenta celeilalte sau celorlalte. Aceste personalități preiau controlul asupra identității persoanei respective pentru o perioadă de timp.
Până în 1994, acestă tulburare era cunoscută ca ”tulburare de personalitate multiplă”, dar pentru o mai bună înțelegere a afecțiunii, în prezent, în literatura de specialitate se folosește denumire ” tulburare disociativă de identitate”. Pentru a se deconecta de la o situație traumatică/ stresantă sau pentru a separa amintirile traumatice de o conștientizare normală, o persoană poate folosi ca mecanism de adaptare, disocierea. Aceasta variază de la o detașare ușoară (cum ar fi visarea cu ochii deschiși) la sentimentul că lumea este ireală sau la pierderea memoriei.
Este de menționat faptul că dubla personalitate nu este sinonimă cu tulburarea bipolară, sunt afecțiuni complet diferite.
Care sunt semnele ca suferi de dubla personalitate?
- Relatări despre distorsiuni ale timpului, lipsa unor intervaluri de timp sau prezenţa unor discontinuităţi de timp.
- Află despre episoadele comportamentale de la alţii, pentru că pacientul însuşi nu şi le aminteşte.
- Este recunoscut sau este chemat pe alt nume de către oameni pe care pacientul nu îi recunoaşte.
- Modificări notabile ale comportamentului pacientului, raportate de către un observator fiabil; pacientul poate să se refere la sine printr–un alt nume sau poate să se refere la sine la persoana a treia.
- Celelalte personalităţi pot să fie activate sub hipnoză sau în cursul interviurilor cu amobarbital.
- Folosirea cuvantului „noi“ (în loc de „eu“) în cursul interviului.
- Găsirea de scrieri, desene sau alte producţii sau obiecte (de ex., legitimaţii/carduri, îmbrăcăminte) printre lucrurile personale ale pacientului, pe care acesta nu le recunoaşte sau nu le poate explica.
- Dureri de cap.
- Auzirea unor voci a căror origine este în interior şi care nu sunt identificate ca separate.
- Istoric de traume emoţionale sau fizice severe în copilărie (de obicei înaintea vârstei de 5 ani).
Care sunt cauzele?
Este o tulburare complexă din punct de vedere etiologic. Etiologiile psihosociale includ traumatizarea dezvoltării și sechelele sociocognitive, iar factorii biologici includ răspunsuri neurobiologice generate de traume.
Manualul de diagnostic DSM-5 afirmă că tulburarea disociativă de identitate este „asociată cu experiențe copleșitoare, evenimente traumatice și/sau abuz în timpul copilărie„. Alți factori de risc raportați includ neglijarea în copilărie, procedurile medicale din copilărie, războiul, terorismul, prostituția. Somnul perturbat și alterat a fost, de asemenea, sugerat ca având un rol în tulburările disociative, în general, și în mod specific în cazul dublei personalități, modificări ale mediului afectând în mare măsură pacientul ce suferă de această tulburare.
Cum se pune diagnosticul?
Diagnosticul se formulează pe baza criteriilor din Manualul de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mintale (DSM-5):
– Fragmentarea identității, caracterizată prin două sau mai multe stări de personalitate distincte, care poate fi descrisă, în unele grupuri culturale, ca trăirea unei stări de posedare. Fragmentarea identității implică discontinuitatea marcată a conștiinței de sine și de acțiune, însoțită de perturbări asociate ale afectului, comportamentului, conștiinței, memoriei, percepției, cogniției și/sau funcționării senzitivo-motorii.
– Lacune recurente în rememorarea activităților cotidiene, a informațiilor personale importante și/sau a evenimentelor traumatice, care nu se încadrează în uitarea obișnuită.
– Simptomele cauzează disconfort semnificativ clinic sau disfuncție în domeniul social, profesional și în alte arii importante de funcționare.
– Tulburarea nu face parte dintr-o practică religioasă sau culturală larg acceptată
– Simptomele nu pot fi atrubuite efectelor fiziologice ale unei substanțe sau unei alte afecțiuni medicale.
Cum se tratează dubla personalitate?
Din păcate, nu există tratamente consacrate pentru tulburarea disociativă de identitate, unele fiind chiar controversate, de aceea psihoterapia rămâne opțiunea principală.
- Psihoterapia
Diferite forme de psihoterapie sunt folosite pentru a trata episoadele disociative, pentru a reduce frecvența simptomelor și pentru a îmbunătăți strategiile de adaptare pentru experiența de disociere. Unele dintre cele mai comune terapii includ:
- Terapia cognitiv-comportamentală ajută la schimbarea gândirii negative și a comportamentului asociat cu depresia. Scopul acestei terapii este de a recunoaște gândurile negative și de a preda strategii de adaptare.
- Terapia dialectică comportamentală se concentrează pe predarea abilităților de adaptare pentru a combate impulsurile distructive, a regla emoțiile și a îmbunătăți relațiile, adăugând în același timp validare. Implicând munca individuală și de grup, încurajează practicarea tehnicilor de mindfulness (yoga, meditația, etc.)
- Desensibilizarea și reprocesarea mișcărilor oculare este concepută pentru a atenua suferința asociată cu amintirile traumatice. Combină tehnicile cognitiv- comportamentale de reînvățare a modelelor de gândire cu exerciții de stimulare vizuală pentru a accesa amintiri traumatice și pentru a înlocui credințele negative asociate cu unele pozitive.
- Hipnoterapia
Folosită împreună cu psihoterapia, hipnoza clinică poate fi folosită pentru a ajuta la accesarea amintirilor reprimate, pentru a controla unele dintre comportamentele problematice care însoțesc tulburarea disociativă de identitate și pentru a ajuta la integrarea personalităților într-una singură.
- Terapie adjuvantă
S-a demonstrat că terapiile precum arta sau terapia prin mișcare îi ajută pe oameni să se conecteze cu părți ale minții pe care le-au oprit pentru a face față traumei.
- Medicamente
Deși nu există niciun medicament care să poată trata tulburările disociative în sine, medicamentele pot fi prescrise pentru depresia asociată, anxietatea sau alte probleme de sănătate.
Care este prognosticul?
Se cunosc puține despre prognosticul tulburării de persoanalitate multiplă netratată. Foarte rar dispare fără tratament, dar uneori simptomele se pot rezolva sau se pot dezvolta și apoi scădea spontan. Pacienții cu simptome preponderent disociative și post-traumatice se confruntă cu un prognostic mai bun decât cei cu tulburări comorbide sau cei încă în contact cu abuzatorii, iar cei din urmă se confruntă adesea cu un tratament mai lung și mai dificil. În aproxiamtiv 70% din cazuri, pot apărea, de asemenea, idei suicidare, tentative suicidare și autovătămare. Durata tratamentului poate varia în funcție de obiectivele pacientului, dar în general durează ani de zile.
Cum poate fi gestionată această tulburare de dubla personalitate?
Persoanele care suferă de tulburare disociativă de identitate se pot simți copleșite, dar cu ajutor de specialiate și suportul celor apropiați vor reuși să depășească aceste sentimente.
Există și câteva tehnici pe care le puteți utiliza în gestionarea afecțiunii:
Aflați mai multe despre tulburarea dvs., ce este, cum s-a dezvoltat și cum se leagă propriile experiențe.
- Recunoașterea gândirii negative – inclusiv prin orice autoînvinuire sau autocritică.
- Găsirea tehnicilor de management al stresului care funcționează pentru dvs.
- Organizarea și gestionarea timpului, inclusiv modalităților de comunicare cu alte persoane sau de compensare a problemelor de memorie. De exemplu, ținerea unui jurnal sau a unei aplicații pentru a urmări angajamentele, întâlnirile și medicamentele.
- Elaborarea de planuri pentru ceea ce trebuie făcut în caz de urgență.
- Încercați să vă concentrați asupra lucrurilor pe care le puteți controla, nu asupra lucrurilor aflate în afara controlului dvs.
