Fantezia în lumea copiilor
Atunci când mă gândesc la importanța fanteziei pentru copii, țin cont de faptul că nivelul de dezvoltare al fanteziei unui copil este același ca și cel din viața reală. Fantezia vine în spijinul nostru ca și adulți cu faptul că ea ne permite să investigăm tărâmurile cele mai intime ale ființei copilului, putem afla aspecte pe care acesta le ascunde sau le evită sau ceea ce se întâmplă în viața lui din punctul său de vedere. Toate acestea sunt motive pentru care fantezia poate fi folosită în terapia cu copii.
Încurajarea fanteziei devine îngrijorătoare pentru părinți deoarece se tem ca cei mici să nu se piardă într-o lume imaginară, sau se gândesc că aceasta poate fi asemănată cu minciuna. Cu toate că acestea se întrepătrund între ele, minciuna este mai mult un simptom al faptului că ceva nu merge bine pentru copil, și este mai degrabă un comportament decât o fantezie.
Dar de ce mint copiii? Aceștia mint cel mai adesea deoarece se tem să ia o poziție în ceea ce îi privește sau să se confrunte cu o realitate așa cum este ea. Această atitudine este datorată unor sentimente pe care ei le au: vinovăție, teamă, îndoială sau proastă părere de sine.
Atunci când un copil minte, el își creează o lume imaginară în care un anumit comportament găsit de el ca neacceptabil, ajunge să fie acceptabil, iar fantezia devine astfel un mijloc de apărare dar și de exprimare a acelor lucruri pe care copilul nu le poate exprima ca fiind reale.
Mulți dintre adulți nu vor în general să asculte, să înțeleagă sau să accepte sentimente, iar copilul la rândul lui va urma modelul ce i se afișează. Exprimarea sentimentelor și a emoțiilor devine pentru copii un comportament inacceptabil iar el va ajunge să utilizeze fantezia pentru a face uz de acest comportament. Deci în această privință trebui să fim mai atenți la sentimentele copilului și mai puțin la comportamentul lui și să începem să-l cunoaștem, să-l înțelegem și să-l acceptăm.
