Frica de intuneric: cauze, simptome, tratament

Ce este frica de întuneric?

De ce îmi este frică? Această întrebare este foarte utilă, deoarece poate genera mai multe răspunsuri, toate la fel de corecte. Ne pune în situația în care să ne descriem obiectul fricii, dar și să explicăm motivația acesteia. În cazul fricii de întuneric, care ar fi obiectul? Întunericul în sine, neputința de a vedea, posibilitatea de a nu repera un pericol pentru că în jur totul este obscur, lipsa de control sau produsele imaginației noastre în întuneric?

Legat de motivele pentru care ne este frică, cauzele pot fi multiple dar se întâmplă să nu le analizăm complet pentru a produce înțelegere deoarece atunci când suntem expuși mai degrabă suntem direcționați către a ne elibera de sentimentul copleșitor și mai puțin către analiză iar în situațiile de relaxare, în lipsa fricii, optăm de regulă pentru evitare sau uitare că avem această problemă tocmai pentru a nu genera o creștere a nivelului de stres pe care o considerăm inutilă.

Frica de întuneric este o frică specifică și presupune o perturbare a funcționării zilnice limitată deoarece poate dezvolta comportamente de evitare și desensibilizare ce sunt compatibile cu o viață normală.

Funcționează ca o frică normală ce produce un sistem de alarmă care ne direcționează să acționăm astfel încât să conștientizăm că nu este nimic atât de amenințător și să putem să ne adaptăm. Frica de întuneric este specifică perioadei copilăriei, dar se poate regăsi și în comportamentul adulților.

Când frica de întuneric se transformă în fobie? Cauzele fobiei de întuneric

Fobia de întuneric, numită și nictofobie, presupune o reacție excesivă, cu o dinamică proprie, adesea incontrolabilă și care ne dirijează în a evita de fiecare dată situațiile declanșatoare. Ca și în cazul altor fobii, acestea produc un nivel ridicat de suferință și influențează calitatea vieții.

Fobia se instalează direct proporțional cu asigurarea longevității fricii. Cu cât evitarea fricii devine un factor pentru organizarea vieții noastre zilnice, cu atât o expunere necontrolată se va transforma în panică și apoi în centrul fobiei. În cazul acesta evitarea merge mai departe de a scăpa doar de niște situații și va încerca să excludă expunerea la imagini, sunete, gânduri sau cuvinte asociate, precum și excluderea unor senzații care au legătură cu obiectul fricii de întuneric.

Cauzele fobiei de întuneric

Cauzele fobiei țin de crearea unor predispoziții favorabile apariției fricii și totodată de factorii de risc care o întrețin. Astfel că fobia de întuneric poate apărea ca urmare a:

– Unor experiențe traumatizante, care s-au fixat în memoria noastră afectivă și corporală;

– Unor expuneri la evenimente care s-au desfășurat în mod repetat, cu un conținut dureros, influențând personalitatea astfel încât o persoană să devină temătoare, nesigură, nesecurizată;

– Unor modele importante de trăire a fricii și de reacție, observate la persoanele semnificative din jur;

– Unor modele de educație concentrate pe protecție excesivă, îngrijorări, comportamente anxioase și pe reducerea șansei de a experimenta.

În ceea ce privește factorii de risc care pot întreține fobia, putem menționa:

–  Organizarea activităților în jurul fobiei;

–  Dezvoltarea unor frici conexe fobiei de întuneric;

–  Sentimentul rușinii și al izolării;

– Sentimentul de tristețe și devalorizarea în legătură cu existența reacțiilor la fobie;

–  Modificarea gândurilor asupra siguranței pe care o oferă mediul.

Simptomele fricii/fobiei de întuneric

Simptomele fricii de întuneric sau ale fobiei de întuneric se manifestă la nivel emoțional, senzorial și corporal, dar și comportamental.

Simptomele emoționale se intensifică pe măsură ce frica avansează către fobie:

–  Tristețe, rușine, neadaptare, neputință;

– Lipsa voinței;

–  Irascibilitate;

–  Anxietate și sentiment de panică;

–  Dificultate de a adormi;

–  Teama de singurătate;

–   Tulburări ale somnului;

– Sentiment de pierdere a controlului;

–  Frica de moarte;

– Lipsa contactului cu realitatea.

Simptome la nivel senzorial și corporal:

–  Senzație de sufocare;

–  Creșterea ritmului cardiac și dureri în piept;

– Încordare;

–  Oboseală;

–  Durere de cap și amețeală;

– Tremur și transpirație excesivă;

Simptome regăsite în sfera comportamentală:

– Evitarea situațiilor în care întunericul nu poate fi ignorat: decidem să nu părăsim spațiul casei seara și noaptea, nu onorăm întâlniri sociale sau profesionale;

– O atitudine agresivă față de cei care ignoră intensitatea fricii personale;

–  Asigurarea unui spațiu luminat continuu;

–  Scăderea implicării profesionale;

Cum să scapi de frica de întuneric?

La copii

În cazul acestora existența fricilor în perioada copilăriei este tratată ca și un aspect firesc. Și este firesc datorită faptului că frica funcționează ca un mecanism de apărare, ca un reflex față de pericolele încă necunoscute și necesare a fi explorate. Frica de întuneric în copilărie se poate estompa treptat sub efectul dezvoltării sentimentului de siguranță, al educației și al experiențelor sociale dobândite.

Există posibilitatea ca această frică să se poată transforma în fobie atunci când există o predispoziție genetică și totodată să fie legată de evenimente marcante dureroase(schimbarea școlii, divorțul părinților) care nu au fost procesate. Totodată frica de întuneric poate fi corelată și cu o stare de anxietate, de aceea nu trebuie subestimată, ci mai degrabă să fie analizată cu atenție în contextul experiențelor copilului, al comportamentelor sale și totodată al stimulilor care pot genera emoția și reacțiile în sine.

Frica de întuneric este asociată adesea cu necunoscutul pe care îl poate genera acesta și totodată cu faptul că le este imposibil să-și distingă părinții sau obiectele din cameră. Frica este susținută și de expunerea la conținuturi nepotrivite și neadaptate vârstei, cu violență sau scenarii înfricoșătoare pe care nu le pot percepe.

Ce este important în cazul în care avem un copil căruia îi este frica de întuneric:

– înțelegere față de ceea ce simte, transmite și își dorește să facă; în cazul copiilor a le transmite că nu au de ce să se teamă, este insuficient, el are nevoie să fie crezută intensitatea emoției. Apoi împreună cu părintele poate porni în „explorarea verbală” elementelor pe care le consideră înfricoșătoare pentru ca la final să-și confirme siguranța spațiului în care se află;

– comunicare deschisă, să fie ascultat, să fie sprijinit și ajutat să-și gestioneze frica, fără a fi ignorată sau minimalizată;

– petrecerea timpului de înaintea somnului făcând activități împreună cu părinții, prin joacă sau lectură;

– reducerea timpului în care copilul este expus la ecranul televizorului sau telefonului sau cel puțin evitarea unor conținuturi despre violență;

– citirea cărților pentru copii ce au ca și temă frica de întuneric; este important să nu simtă rușine deoarece simt asta și să observe felul în care anumite personaje sau chiar și alți copii au reușit să-și gestioneze teama;

–  relaxarea corpului și asigurarea unei dinamici fizice potrivite;

– practicarea unor jocuri senzoriale, de imaginație în care anumite sarcini să presupună a ține ochii închiși;

– introducerea în ceea ce înseamnă normalitatea fenomenelor naturale, cum se face lumină/întuneric, cum funcționează planeta;

– descrierea utilității întunericului: pentru odihnă, pentru a lua o pauză, pentru a fi împreună în același spațiu după o zi în care fiecare am fost angrenați în activități personale;

– descrierea unor activități plăcute cât este întuneric: de exemplu putem petrece o noapte cu cortul în care să poată admira stelele, luna; bucuria unui foc de artificii, etc.

– disponibilitatea de a-i răspunde la întrebări, de a-și reevalua poziția, de a cere informații.

La adulți

În cazul adulților este foarte important să putem descrie întocmai ce ne creează frica de întuneric, ce o menține și să ne analizăm reacțiile. De obicei frica atinge trei zone importante: cea emoțională, prin prezența fricii, cea psihică, în care atât lumea interioară dar și cea exterioară este dominată de un pericol și cea comportamentală, în care există o senzație de presiune și așteptare, pentru a ne pregăti reacția în cazul în care avem nevoie să fugim sau să luptăm. În cazul fricii de întuneric, se încearcă pe cât de mult se poate evitarea acestuia și crearea unui mediu cât mai sigur, totuși avem nevoie să ne confruntăm cu propria frică, pentru a ieși din anumite tipare care ne influențează și felul de a fi.

Prin psihoterapie, frica de întuneric, dar și alte tipuri de frici, sunt tratate progresiv. Astfel că, învățăm să gestionăm comportamental o situație, apoi pe măsură ce repetăm adaptarea comportamentală vom putea face modificări asupra felului în care percepem mediul ca amenințător ridicând nivelul clarității cu care vedem lucrurile. Nu în ultimul rând ajungem la înțelegerea emoțională a fricii pe care vom încerca să o desensibilizăm, ducând procesul până în punctul în care putem trăi normal o expunere la întuneric, fapt care înainte ne crea reacții puternice.

De asemenea psihoterapia ajută la gestionarea situațiilor influențate de frica de întuneric, înțelegerea altor emoții de tipul rușinii care se creează în jurul acesteia și totodată la faciliatarea comunicării cu ceilalți despre problemele pe care le întâmpinăm.

Ne putem ajuta și de alte strategii care pot să ajute în a obține o stare de bine care să ne ajute în lupta cu frica de întuneric:

–  informarea legată de ce anume provoacă frica de întuneric;

– menținerea unui stil de viață activ în care exercițiile fizice sa reprezinte o constantă; nu doar că este benefic persoanelor care suferă de frici mari, ci crește considerabil și starea de bine;

–  orientarea către o alimentație echilibrată, în care să scădem consumul cafelei, alcoolului, a exceselor;

– gestionarea stresului; multe dintre frici sunt corelate unui nivel de stres ridicat față de anumite evenimente trăite;

–  reducerea presiunii psihologice și fizice prin meditație și relaxare;

– menținerea eforturilor în depășirea fricilor; este foarte important să rămânem constanți mai ales atunci când suntem foarte aproape să ne depășim frica.

Tratament pentru nictofobie

Fobia are un specific al vulnerabilității iar a o vindeca sau depăși nu este necesar doar să lucrăm asupra atenuării simptomelor ci să învățăm cum să scădem frica excesivă în cazul fobiei de întuneric și să reacționăm în cazul în care acestea reapar.

În ceea ce privește diminuarea simptomelor sau dispariția lor sunt de urmărit reacțiile emoționale(de exemplu, rușinea) sau comportamentale(felul în care evităm expunerea). Dincolo de asta a vindeca nu înseamnă pentru început a nu mai resimți efectele fricii ci ca o persoană să rămână activă la ameliorarea acesteia, să fi înțeles felul în care funcționează pentru sine și totodată să se poată expune stimulilor reali gestionând cu ajutor expunerea.

Tratamentul psihoterapeutic poate avea două obiective: expunerea și modificarea cognitivă a modelului în care funcționează frica. Principalele tipuri de expunere sunt cele: senzoriale care presupun felul în care corpul nostru recepționează semnalele și începe să aibă reacții fiziologice, expunerea la nivel imaginar, expunerea situațională care presupune confruntarea cu obiectul fricii.

În ceea ce privește modificarea modelului cognitiv, acesta presupune să ne analizăm viziunea despre lume în general și asupra momentelor în care ne confruntăm cu întunericul, propriile reacții în care pericolul nu este interpretat ca venind doar din exterior ci și din interiorul nostru și încrederea pe care suntem sau nu capabili să ne-o acordăm în a putea depăși un astfel de moment fără frică.

Tratamentul medicamentos poate fi administrat de către un medic specialist în cazul fobiei de întuneric, de exemplu pentru a îmbunătăți calitatea somnului sau pentru a reduce anxietatea, respectiv reacțiile de panică, însă pentru tratarea fobiei, rămâne prioritară igiena vieții personale alături de eforturile personale pe care le poate avea o persoană în procesul său de vindecare.

Trucuri pentru acasă

În gestionarea fricii sunt importante înțelegerea fricii în sine, înțelegerea reacțiilor și adaptărilor noastre la frică, nevoia de a o depăși și totodată antrenarea noastră activă în a reuși să o gestionăm. Vă propun două tehnici pentru exersarea scăderii fricii de întuneric:

1. Întunericul ne face să experimentăm la comun imposibilitatea de a ne folosi vederea. Rămânem fără un simț foarte important al orientării, al cunoașterii și al siguranței față de spațiul în care ne putem afla. Datorită panicii ne va fi greu să ne folosim de celelalte simțuri pentru a reuși să gestionăm acel moment. De aceea vă propun ca pentru perioade care să crească gradual, să închideți ochii și să încercați să vă concentrați pe ceea ce auziți, ceea ce puteți atinge, ceea ce puteți mirosi astfel încât să crească sensibilitatea acestora și să le puteți utiliza ca și metode de gestionarea a fricii de întuneric;
2. Frica de întuneric, într-un grad mai mic sau mai mare, se manifestă în trei etape: momentul de dinaintea confruntării cu întunericul, momentul confruntării și momentul de după în care încercăm să ne adunăm și echilibrăm. Această tehnică este mai mult de analiză, de aceea v-aș ruga să vă gândiți la fiecare moment în parte, să urmăriți evoluția fricii și să urmăriți în care moment v-ar fi mai ușor să exersați gestionarea fricii. De oriunde ați începe fiecare etapă v-a avea un efect pozitiv asupra întregului ciclu de manifestare al fricii.

În situația în care încercând mai multe metode simțiți că frica persistă sau intensitatea acesteia nu vă permite să o puteți aborda, este indicat să apelați la ajutorul unui specialist care să vă ajute să o gestionați.