1. Home
  2. /
  3. Blog
  4. /
  5. Mecanismele de ap─ârare

Mecanismele de ap─ârare

By Psiholog-Psihoterapeut Alexandra Demian

Posted in

├Än psihoterapie ╚Öi nu numai, este utilizat adesea termenul de mecanism de ap─ârare. Cunoa╚Öterea ╚Öi lucrul efectiv cu ap─ârarea joac─â un rol la fel de important precum ├«n╚Ťelegerea sentimentelor unei persoane, ├«n a o ajuta s─â-╚Öi dep─â╚Öeasc─â problemele.┬á

Ce sunt mecanismele de ap─ârare?

Acestea se refer─â la strategia pe care o adopt─â o persoan─â pentru a bloca accesul ├«n con╚Ötiin╚Ť─â a sentimentelor ╚Öi a afectelor, de regul─â negative.

Accesul afectelor negative, pot reprezenta un pericol ├«n sensul ├«n care retr─âirea emo╚Ťiilor ╚Öi amintirilor aferente ar putea produce o nou─â r─ânire sau traumatizare prin expunerea la o situa╚Ťie similar─â ca ╚Öi con╚Ťinut sau emo╚Ťionalitate ca cea din trecut.

Prezen╚Ťa unor mecanisme de ap─ârare dezadaptative combinate cu afecte problematice(furie, anxietate, st─âri depresive) pot conduce la apari╚Ťia mai multor probleme emo╚Ťionale.┬á

 

Ele de regul─â se formeaz─â de timpuriu, ca urmare a tr─âirii repetitive a unor scenarii descrise printr-un con╚Ťinut negativ ╚Öi reprezint─â forma ├«n care o personalitate imatur─â, f─âr─â posibilitatea de a conceptualiza ╚Öi ├«n╚Ťelege ceea ce i se ├«nt├ómpl─â, reu╚Öe╚Öte s─â fac─â fa╚Ť─â situa╚Ťiilor la care este expus─â.

De regul─â ├«n perioada copil─âriei, un copil se simte captiv ╚Öi totodat─â este dependent de adul╚Ťii din jurul lui, iar strategiile de ap─ârare sunt puncte importante ├«n rezilien╚Ťa sa psihic─â ╚Öi de cele mai multe ori ╚Öi fizic─â.┬á

Aceste mecanisme ajung s─â se dezvolte ca parte a personalit─â╚Ťii, se traduc prin comportamente ╚Öi atitudini, moduri de a crea rela╚Ťii ╚Öi de a se exprima emo╚Ťional fa╚Ť─â de tr─âirile viitoare. Acest lucru ├«nseamn─â c─â ├«nso╚Ťesc persoana respectiv─â pe parcursul dezvolt─ârii sale devenind obiceiuri ╚Öi moduri de a func╚Ťiona cu un aspect cronic, ceea ce le face dificil de recunoscut.

Tocmai de aceea, apare ├«ntrebarea: De ce am reac╚Ťionat a╚Öa? De ce nu m─â pot st─âp├óni, dac─â ulterior ├«mi dau seama c─â ├«mi fac r─âu?

R─âspunsul const─â ├«n felul ├«n care mecanismele de ap─ârare ajung s─â nu-╚Öi mai ├«ndeplineasc─â rolul doar de protec╚Ťie ╚Öi ├«ncep s─â ne scurtcircuiteze.┬á

├Än alte momente, mecanismele de ap─ârare, constituie paza ├«n fa╚Ťa unor evenimente traumatice, stresante, au un rol defensiv ╚Öi constituie o mobilizare cu un caracter dezadaptativ, creaz─â senza╚Ťii nepl─âcute, la care se adaug─â g├ónduri pe care le proiect─âm ├«n viitor ╚Öi care ne genereaz─â anxietate sau g├ónduri care ne ╚Ťin undeva ├«n trecut, gener├ónd reac╚Ťii depresive.┬á

Care este importan╚Ťa ├«n╚Ťelegerii mecanismelor de ap─ârare?

├Än╚Ťelegerea lor ne poate ajuta s─â ne explic─âm mult mai bine semnifica╚Ťia ╚Öi originea comportamentelor, a simptomelor asociate, a g├óndurilor ╚Öi ac╚Ťiunilor ira╚Ťionale.

G├óndi╚Ťi-v─â metaforic la asocierea psihicului cu un tablou imens de comand─â.

Mecanismele de ap─ârare sunt butoanele care asigur─â func╚Ťionalitatea.

Dac─â butoanele respective sunt emo╚Ťii ca furia, frica, triste╚Ťea sau vinov─â╚Ťia, sistemul psihic simte c─â urmeaz─â s─â fie cople╚Öit ╚Öi ├«ncepe s─â elimine din componente: fie g├ónduri, fie senza╚Ťii sau ambele, f─âr─â o inten╚Ťie con╚Ötient─â ╚Öi a╚Öa ajunge s─â-╚Öi creeze alte reac╚Ťii.

De exemplu, pot uita s─â-i r─âspund unui coleg la o solicitare.

Apoi îmi pot aminti și totodată să-mi dau seama că încă de la început nu-mi doream să comunic cu el pentru că nu-mi place și mă face să mă simt furioasă.

Butonul furiei, a scurtcircuitat gândul, pentru a mă proteja de neplăcerea produsă de rememorarea cererii de a-i răspunde, dar în același timp, mă lasă expusă disconfortului sau rușinii că va trebui să explic neplăcerea.

Mai pe scurt, dac─â ap─âr─ârile noastre ar fi ziduri, este nevoie s─â fim aten╚Ťi c├ót de sus le construim sau s─â ne preg─âtim s─â le d─âr├óm─âm, altfel ne doboar─â.┬á

Tipuri de ap─âr─âri

ÔÜź Ap─âr─âri con╚Ötiente ╚Öi ap─âr─âri incon╚Ötiente

Felul ├«n care acestea se produc este de regul─â automat, iar cei mai mul╚Ťi oameni nu sunt con╚Ötien╚Ťi de modul ├«n care se produce autoreglajul interior, dar exist─â ╚Öi situa╚Ťii ├«n care con╚Ötient aleg anumite mijloace ac╚Ťion├ónd deliberat.┬á

 

ÔÜź Ap─âr─âri primare ╚Öi ap─âr─âri secundare

├Än special la adul╚Ťi se pot observa o serie de strategii de ap─ârare folosite uzual, comparativ cu altele utilizate mult mai rar.┬á

 

ÔÜź Ap─âr─âri adaptative ╚Öi ap─âr─âri dezadaptative

Caracterul adaptativ, respectiv dezadaptativ se stabile╚Öte ├«n func╚Ťie de modul ├«n care o persoan─â ajunge s─â fie afectat─â de utilizarea ap─âr─ârii, observ├ónd c├ót de mult ├«ntre╚Ťin o con╚Ötientizare slab─â a propriilor emo╚Ťii problematice, precum ╚Öi a unor comportamente autodistructive.┬á

 

ÔÜź Ap─âr─âri cu rol de protec╚Ťie ├«mpotriva unui pericol ╚Öi ap─âr─âri obiceiuri

Dup─â cum indic─â ╚Öi termenul folosit pentru a le descrie, acestea au rolul de a ne proteja ├«n situa╚Ťii ├«n care func╚Ťiile Eului nostru risc─â s─â se pr─âbu╚Öeasc─â, cu toate acestea multe dintre ele ├«mbrac─â forma unor obiceiuri, care se manifest─â ╚Öi ├«n afara unui pericol real, ca de exemplu: ├«i ├«nvinov─â╚Ťim pe ceilal╚Ťi ├«ntotdeauna, generaliz─âm prejudec─â╚Ťi, folosim minciuna etc.┬á

Exemple de mecanisme de ap─ârare

Acestea strategii sunt numeroase, se formeaz─â ├«n diferite stadii de dezvoltare ╚Öi pot fi folosite combinat ├«n via╚Ťa de adult, ├«n func╚Ťie de c├ónd ╚Öi cum au ap─ârut. Noi vom prezenta ╚Öi exemplifica doar c├óteva dintre ele.┬á

­čöÁ Proiec╚Ťia┬á

├Än cadrul proiec╚Ťiei, ca mecanism de ap─ârare, o persoan─â distorsioneaz─â modul ├«n care ├«l vede pe cel─âlalt atribuindu-i propriile emo╚Ťii, dorin╚Ťe sau g├ónduri sau atribuindu-i acele aspecte care ├«i displac la sine.┬á

├Äntr-un cuplu, partenerul ├«╚Öi anun╚Ť─â so╚Ťia c─â ast─âzi va trebui s─â r─âm├ón─â peste program ╚Öi nu se va mai putea ocupa de cump─âr─âturi ╚Öi o roag─â s─â mearg─â ea. Aceast─â cerere ├«i d─â peste cap programul so╚Ťiei ╚Öi aceasta merge la cump─âr─âturi, ├«ns─â ajung├ónd acas─â realizeaz─â c─â a uitat de acele produse necesare pentru organizarea mesei din weekend pentru prietenii lor. ├Ä╚Öi petrece seara, sim╚Ťindu-se anxioas─â la g├óndul c─â so╚Ťul se va sup─âra pe ea. Contrar a╚Ötept─ârilor acesta nu se sup─âr─â. Ulterior ├«╚Öi d─â seama c─â ea de fapt fusese sup─ârat─â pe el, deoarece ├«n ultima vreme nu-l simte atent la nevoile ei ╚Öi c─â este mult mai preocupat de via╚Ťa profesional─â dec├ót de familie.┬á

­čöÁ Introiec╚Ťia┬á

Introiec╚Ťiile se formeaz─â prin modul ├«n care folosim informa╚Ťiile ob╚Ťinute din percep╚Ťii, memorie ╚Öi apoi de integrare ├«n a determina o imagine a unei alte persoane. Aceast─â imagine este folosit─â ulterior pentru a putea gestiona anumite situa╚Ťii sau produce automat identificarea persoanei cu caracteristicile imaginii reprezentate mental. Introiec╚Ťiile apar cel mai adesea din ├«nglobarea imaginilor parentale ├«n primele etape ale copil─âriei.┬á

 

O proaspătă mămică se simte epuizată și deși cei din jur își oferă ajutorul pentru a putea avea momente de odihnă, refuză vehement spunând că își dorește să facă asta și este responsabilitatea ei.

Acest comportament perfec╚Ťionist venea ca urmare a lipsei de empatie ╚Öi a criticilor mamei sale, care o for╚Ťa s─â ├«nve╚Ťe p├ón─â se sim╚Ťea epuizat─â, fiind ╚Öi ea la r├óndul ei o persoan─â perfec╚Ťionist─â ╚Öi complet implicat─â ├«n profesia ei.

Fiind dependentă afectiv de mama, nu putea refuza sau riposta, iar modul în care se tratează pe sine în prezent urmărește aceeași imagine a mamei, critică și lipsită de empatie.

Totodat─â, este o form─â de autopedepsire, care nu i-ar fi dat posibilitatea de a fi privit─â de mama ei cu ├«n╚Ťelegere ╚Öi grij─â, deoarece aceasta vedea la fel de critic starea ei de oboseal─â.┬á

Tipuri de identificări 

­čöÁ Identificare cu o imagine idealizat─â┬á

├Än cadrul acestei ap─âr─âri se producere identificarea cu o persoan─â pe care o consider─âm model ├«ntr-un mod impresionabil. Este modul ├«n care facem fa╚Ť─â unei stime de sine sc─âzute ╚Öi unei imagini distorsionate asupra propriei persoane.┬á

­čöÁ Identificarea cu agresorul┬á

Prin identificarea cu agresorul o persoan─â ajunge s─â se poarte ostil sau abuziv cu altcineva, pentru c─â a fost la r├óndul s─âu, ├«n trecut, victima unui abuz. Sau ajungem s─â ne purt─âm cu agresivitate fa╚Ť─â de cineva, doar pentru c─â ne a╚Ötept─âm ca acesta s─â fie agresiv la r├óndul s─âu. Protec╚Ťia pe care o ofer─â acest comportament este ├«mpotriva propriilor sentimente de furie ├«n─âbu╚Öite fa╚Ť─â de agresorul din trecut.┬á

­čöÁ Identificarea cu victima

F─âr─â a fi victima unui abuz, ci mai degrab─â martor(de exemplu atunci c├ónd unul dintre p─ârin╚Ťi este abuzat de cel─âlalt sau unul dintre fra╚Ťi/surori este abuzat/─â ├«n timp ce tu ai fost ap─ârat) ajungem s─â ne comport─âm dup─â modelul celui a c─ârei suferin╚Ť─â am tr─âit-o perceptiv, ajung├ónd ├«n situa╚Ťii ├«n care accept─âm s─â fim agresa╚Ťi. Acest mod de ap─ârare reac╚Ťioneaz─â ca urmare a unor emo╚Ťii puternice de vin─â ╚Öi furie.

Reprimarea 

Reprimarea reprezint─â acea strategie voluntar─â sau automat─â de a uita ceea ce s-a ├«nt├ómplat ╚Öi a generat o tr─âire puternic negativ─â sau invers tr─âirea ╚Öi senza╚Ťiile asociate unei ├«nt├ómpl─âri. Scopul acesteia, pe l├óng─â evitarea retr─âirii emo╚Ťiile negative este ╚Öi de a regla un conflict intern, generat de uitarea ├«n sine. De regul─â este ├«nso╚Ťit─â adesea de replici: nu vreau s─â vorbesc despre asta, nu vreau s─â mai aud nimic etc.┬á

Normalizarea 

Normalizarea folosit─â ca ╚Öi mecanism de ap─ârare, se refer─â la acea atitudine ├«nso╚Ťit─â ╚Öi de un mod de g├óndire specific, ├«n care ├«ncerc─âm s─â ne convingem c─â este normal ceea ce ni se ├«nt├ómpl─â, folosind diferite justific─âri care ne ├«mpiedic─â s─â sim╚Ťim durerea con╚Ötientiz─ârii unei probleme emo╚Ťionale pe care o avem. Este opusul exager─ârii sau catastrofiz─ârii. Se aseam─ân─â cu minimalizarea, ├«n care alegem s─â atribuim o importan╚Ť─â redus─â impactului pe care o realitate dureroas─â, ├«l provoac─â asupra noastr─â.┬á

Hipervigilen╚Ťa┬á

Se refer─â la acea stare accentuat─â de agita╚Ťie chiar ╚Öi atunci c├ónd nu exist─â un motiv. Este ca ╚Öi o alergare continu─â, ├«n exterior dar ╚Öi ├«n interior. Scopul acesteia este de a ╚Ťine departe con╚Ötientizarea anxiet─â╚Ťii ╚Öi a contactului cu propria realitate.┬á

Distribuie acest articol

Call Now Button