1. Home
  2. /
  3. Blog
  4. /
  5. Ce este stima de...
stima de sine

Ce este stima de sine ?

By Psiholog-Psihoterapeut Alexandra Demian

Posted in

Stima de sine este un concept complex, o constiinta de sine reflexiva, care pune sub lumina ceea ce credem despre noi sub exemplul comportamentelor nostre si sub privirea celorlalti. Este ceea ce ne permite sa ne analizam, adaptam si sa ne imbunatatim si in acelasi timp sa ne devalorizam si dispretuim. Stima de sine este acea stare interioara care se manifesta sub incidenta emotiilor noastre, in legatura cu echilibrul avut ca urmare a linistilor sau nelinistilor noatre, sub incidenta gandurilor plasandu-ne intre resurse si optiuni versus lipsuri si dificultati, sub forma comportamentelor in felul in care interpretam si integram actiunile si relatiile noastre.

Stima de sine este o sursa inepuizabila de informatii in legatura cu noi insine si despre felul in care reusim sa ne adaptam vietii si mediului nostru, reprezinta energie psihica pentru autonomie, libertate si protectie impotriva influentelor exterioare. Ea este sensibila si flexibila si poate constituie liantul intelegerii influentelor trecutului in implementarea schimbarilor.

Vrei sa cresti stima de sine si sa fii mai increzator?

Programeaza-te chiar acum la terapie!

Cum arata o stima de sine suficienta ?

Preferam sa-i atribuim termenul de suficienta pentru a ne indeparta de ideea performantei cand vorbim despre stima de sine. Un astfel de termen ne ofera posibiliatea de a avea in continuare o imagine pozitiva despre propria persoana chiar si atunci cand conditiile sunt defavorabile, alegand sa se concentreze pe ceea ce poate face in continuare si nu pe ceea ce a fost facut deja. Ne poate da un indicator a ceea ce inseamna stabilitatea reactiilor noastre fata de diferite actiuni, comportamente sau grupuri din care facem parte. In sensul de a avea, suficienta inseamna sa renuntam la standarde impuse social si sa ne orientam catre indeplinirea nevoilor noastre. Mai mult ofera posibilitatea ca opiniile si imaginile pe care le au ceilalti sa reprezinte un interes dar in limita modificarilor opiniilor si imaginilor personale in legatura cu propria persoana. Astfel de atitudini ne protejeaza propria identitate cu rol de autoreparare.

Iata cum te poate afecta o stima de sine scazuta

         Stima de sine prin caracterul sau evolutiv poate fi si fluctuanta, astfel incat pot aparea brese in stabilitatatea ei in mod ocazional ceea ce este firesc in functie de noutatea evenimentului, a importantei, a impactului asupra propriei persoane. In schimb in afara oscilatiilor normale, pot aparea reactii dese pana la a dezvolta un profil determinat de o stima de sine scazuta cu semnale evidente ale suferintei stimei de sine.

         In cazul copiilor desi stima de sine se defineste prin aceleasi caracteristici este nevoie sa privim caracterul fragil al sentimentului identitatii, al imaginii, increderii si acceptarii de sine ca parti formatoare ale acesteia. Este necesar sa acordam importanta tendintei de  identificare cu alte persoane semnificative, cu acele continuturi verbale venite din exterior pe care le privesc adesea definitorii, gradului de dezvoltare emotionala si cognitiva, a felului in care stima de sine devine adaptabila si se pliaza pe diferite valori si interese ale grupurilor din care fac parte.

Despre stima de sine scazuta la adulti

Semnele suferintei de sine se resimt de regula ca o senzatie de apasare interioara sustinuta de un efort constant in comportamentele noastre exterioare. Mai exact avem urmatoarele tendinte :

  • Sa ne ascundem in intregime pentru a ascunde o parte din noi ; daca simtim ca ceva nu functioneaza sau traim o neimplinire, un esec vom aplica acesta neputinta asupra intregului nostru sistem interior izolandu-ne si indepartandu-ne de identitatea noastra ;
  • Sa depunem eforturi consacrate mai degraba apararii noastre decat dezvoltarii, transformandu-ne lumea intrapsihica intr-un santier ce construieste constant ziduri ;
  • Sa ne asumam costuri emotionale ridicate in incercarea de a crea si a sustine un personaj social imbogatit cu aptitudini menite sa protejeze persoana interioara pe care o consideram mult mai fragila.

Ce putem sa observam in comportamentele noastre ca urmare a acestor tendinte?

  • Ne focalizam mai degraba asupra a ceea ce nu merge in loc sa avem o viziune globala;
  • Ne blocam astfel posibilitatea de a vedea aspectele functionale ale vietii si cream o imagine negativa asupra personalitatii noastre;
  • Ne judecam cu severitate astfel incat ne facilitam sentimentul de dezamagire ; critica, obiectivele fixate in lipsa concordantei cu un context potrivit, asteptarile mult prea ridicate nu ne permit sa fim rabdatori si intelegatori cu noi insine;
  • Ne comparam folosindu-ne gresit de aceste comparatii;
  • Ne cream conflicte interioare intre momentele in care ne subestimam cand de fapt suntem plini de merite si calitati si momentele in care ne supraestimam intr-un mod nerealist.

Care este natura emotionala acordata acestor comportamente?

  • Devenim obsesivi in ceea ce privesc posibilitatile sau lipsa posibilitatilor in ceea ce ne priveste ;
  • Experimentam tensiunea interioara si insecuritatea in relatiile sociale;
  • Avem sentimente de singuratate personala si sociala ;
  • Traim intens sentimentul de impostura, nu ne simtit in locul potrivit facand ceea ce consideram ca ar fi potrivit noua ;
  • Ne simtit complet inadecvati fata de interesele noastre ;
  • Avem tendinta de a catastrofiza si a crea circumstante agravante situatiilor pe care le experimentam ;
  • De multe ori alegem sa adoptam unele decizii contrare dorintelor noastre ;
  • Ne este foarte greu sa cerem, sa primim si sa integram ajutorul celorlalti ;

Despre stima de sine scazuta la copii

Stima de sine scazuta la copii este mai degraba vazuta ca un blocaj care reflecta neputinta lor de a face o suma a experientelor lor in a-si defini o pozitie echilibrata. In a urmari felul in care stima de sine se manifesta reactiile pot fi de ordin atitudinal, comportamental si emotional.

Atitudinile unei stime de sine joasa la copii

Vor opta mai degraba pentru atitudinea de izolare sau de excludere ; obligativitatea participarii la evenimente sociale le va trezi ingrijorari si vor face eforturi fie sa evite contactul, fie sa compenseze propria teama ;

Vor avea tendinta de generalizare folosindu-se de imaginatie pentru a atribui evenimentelor reale imagini catastrofizante ;

Vor vorbi cu usurinta despre sine utilizand expresii sau cuvinte negative de regula preluate din exterior.

Comportamentele unei stime de sine joase la copii

  • Vor atribui incercarile, reusitele sau esecurile unor cauze interioare acuzand neputinta, lipsa capacitatii sau inferioritatea fata de ceilalti;
  • Vor avea o toleranta scazuta la frustrare, pot renunta cu usurinta in fata provocarilor sau pot avea asteptari ca o alta persoana sa  preia responsabilitatile;
  • Vor face greu alegeri si se vor adapta cu dificultate schimbarilor ;
  • Vor putea fi usor influentati si vor avea mai degraba tendita de a se conforma din punct de vedere social ;
  • Vor comunica putin din ceea ce li se intampla, vor ascunde perceptiile pe care le au asupra propriei imagini corporale si asupra personalitatii ;

Starea emotionala asociata unei stime de sine joase

  • Sentimentele negative asociate propriei persoane sunt frecvent regasite in actiuni si comportamente, pesimismul si vinovatia determinand atitudinea de a fi inchis in fata experientelor noi ;
  • Se vor simti nesiguri in legatura cu aptitudinile, abilitatile si talentele lor;vor reactiona in opozitie cu incercarea celorlalti de a dovedi contrariul ;
  • Se vor simti foarte usor dezamagiti de sine, adoptand o atitudine critica si de devalorizare ;
  • Neputinta pe care o resimt se poate transforma in frica, furie sau agresivitate;
  • Vor cauta aprobarea exterioara pentru a se simti bine in timp ce evaluarile negative vor provoca reactii emotionale dureroase;

Cum putem repara stima de sine si cum putem creste nivelul acesteia ?

Una dintre principalele idei despre stima de sine este ca are nevoie continua de ingrijire si de atentie. Pe de alta parte indiferent cat de propice sau nu este mediul din care facem parte exista nevoia permanenta de optiune personala si de autodeterminare in reglarea stimei de sine in functie de ceea ce traim. Cuvantul potrivit alocat muncii asupra stimei de sine este evolutia, care presupune a trai activ ceea ce ni se intampla intr-un mod adaptativ indreptat mai degraba catre cunoastere si nu control.

In cazul copiilor avem nevoie sa urmarim doua aspect esentiale: asigurarea suportului si bazei fundamentale construirii stimei de sine si asigurarea dezvoltarii unor adaptari creative in relatiile cu alte medii din care acestia fac parte(grup de prieteni, grup scolar etc). Pe de alta parte in cazul lor se va lucra asupra gestionarii atat a experientelor pozitive cat si a celor negative. Daca in cazul adultilor experientele pozitive pot constitui resurse de sine statatoare, in cazul copiilor acestea au nevoie de integrare si de mentinere constanta in dezvoltarea identitatii lor.

Modalitatile de lucru cu stima de sine presupun explorare, exersare si integrare intr-o forma dinamica cu aplicabilitate in interactiuni si comportamente. Explorarea ar presupune analiza istoriei personale pe care nu trebuie sa o resimtim ca o povara ci mai degraba ca o intelegere. Exersarea presupune actiunea si practicarea a noi atitudini fata de noi insine, in timp ce integrarea se refera la felul in care invatam sa ne schimbam pe baza primelor doua principii.

Cum obtii o  stima de sine ridicata la adulti ?

Stima de sine are nevoie de atentie in ceea  ce priveste toate componentele care o definesc. Astfel ca atunci cand ne dorim sa obtinem o stima de sine ridicata si constanta, flexibila dar nu destabilizatoare ne putem gandi la urmatoarele aspecte:

  • Avem nevoie sa acceptam mai intai felul in care suntem si sa utilizam acest aspect ca si resursa in a accesa procesul evolutiei noastre, sa constientizam valoarea noastra ca individualitati si nu ca suma a vulnerabilitatilor noastre ; sa ne spunem noua ‘da’ in a spori grija, constiinta situatiei in care ne aflam;
  • Este necesar sa dezvoltam o relatie prin ascultare cu noi. Asa cum in privinta corpului putem sa adoptam o alimentatie sanatoasa, sa facem sport sau pur si simplu sa ne plimbam mai mult ca urmare a unor simptome fizice, la fel si viata noastra interioara formata din imagini, amintiri, emotii si ganduri are nevoie de un raspuns la semnalele transmise ;
  • Putem sa incepem sa ne observam mai mult si mai putin sa ne judecam. Motivatia negativa, critica s-au regasit ca si factori determinanti ai progresului. Inevitabil progresul acesta este urmarit pe performanta sau perfectionism, fapt care faciliteaza aparitia criticii si a unei logici ineficiente. Observatia lipsita de critica ne va permite sa avem o idée mai coerenta, ne va tolera trairile emotionale asociate si va actiona prudent in a emite concluzii rapide si definitorii ;
  • Este important sa analizam si sa limitam importanta influentelor sociale in reglarea stimei de sine. Aceasta influenta poate exercita numeroase presiuni asupra imaginii corporale, asupra evolutiei bazata pe performanta, asupra faptului ca trebuie sa ne conformam pentru a corespunde social ;
  • Stima de sine are o atitudine blanda fata de vulnerabilitatile noastre, astfel ca putem experimenta felul in care putem lasa sa se vada slabiciunile sau lipsurile noastre fara ca acest lucru sa creeze teama in privinta celorlalti. Putem face o economie emotionala durabila daca putem sa admitem ca avem un nivel mai scazut de pregatire fata de ceilalti, nu cunoastem informatii din anumite domenii, nu avem experiente similare, nu stim sa raspundem la anumite intrebari, putem pierde intr-o competitie etc ;
  • Un factor determinant pentru cresterea stimei de sine este cultivarea respectului fata de propria persoana, care ne sustine in recunoasterea si responsabilizarea exprimarii nevoilor, emotiilor si gandurilor noastre ;
  • Este important sa reducem prin acceptare personala teama noastra de respingere si prin recunoastere personala, teama fata de indiferenta celorlalti ;
  • Nu in ultimul rand este necesar sa ne regasim in stima de sine a celorlati printr-un acord reciproc de afectiune si simpatie si sa extindem lucrul acesta intr-o atitudine de prietenie fata de noi insine in care sa invatam sa ne apreciem si sa ne admiram.

Cum obtii o stima de sine ridicata la copii ?

Asa cum spuneam anterior in dezvoltarea si cresterea stimei de sine la copii trebuie sa urmarim doua aspecte importante : unul care sa vizeze stabilitatea bazei stimei de sine si unul care sa favorizeze capacitatea reactiilor adaptative in fata situatiilor exterioare cu care se pot confrunta.

Astfel ca in construirea bazei stimei de sine putem opta pentru urmatoarele comportamente care pot corespunde reactiilor noastre zilnice in familie sau in mediile de siguranta, comportamente ce se pot dezvolta si in tehnici de lucru sau exercitii pentru copii :

  • Exprimarea afectiunii si a emotiilor implicate in relatii cu copii este unul dintre primele aspecte, exprimare ce necesita constanta si disponibilitate afectiva din partea noastra ca adulti, cu roluri semnificative in viata lor ;
  • Oferirea unui model personal stabil, in care sa ne exprimam aprecierea mai degraba decat devalorizarea, acceptarea slabiciunilor si mai putin crearea unei imagini false asupra puterii noastre neconditionate ; totodata este nevoie de expunerea aprecierii si valorizarii fata de ei, intr-o atitudine activa si descriptiva a impartasirii nostre ;
  • Conectarea prin joc la activitatile preferate sau prin implicarea interesata fata de nevoile copiilor la activitatile necesare pe care le au de facut ;
  • Cultivarea unei relatii care se dezvolta continuu si in care trebuie sa investim zilnic, prin respect si prezenta fizica si emotionala ;
  • Comunicarea sincera si dechisa in care sa reusim sa ne conectam, sa explicam si sa expunem descriptiv situatiile individuale sau comune ;
  • Echilibrarea experientelor pozitive si negative in scopul invatarii lor experimentale; evidentierea aspectelor pozitive nu trebuie sa le inlature pe cele negative, astfel vom maximiza sentimentul de acceptare si ne vom indeparta de la ideea perfectionismului ;
  • Exersarea ascultarii active, prin prezentarea interesului si implicarii pentru ceea ce ne transmite copilul ;
  • Observarea atenta a dificultatilor si venirea in intampinarea lui cu solutii facilitandu-i capacitatea de a alege ;
  • Lipsa pozitionarii intr-o autoritate critica in ceea ce priveste desfasurarea conflictelor. Natura conflictelor ar trebui sa fie una constructiva in care sa se urmareasca un final al acestuia cu scopul fie de acceptare a doua pareri diferite fie pentru a explora capacitatile de negociere sau aliniere sanatoasa ;
  • Inlaturarea acelor comportamente care pot induce teama, umilire, rusine sau vina. Mai degraba deschideti bratele pentru a le face loc sa se regaseasca in fata unei situatii negative si nu tranformati problemele in caracteristici definitorii ale copiilor.

Din punct de vedere al cresterii capacitatii adaptative la situatii putem sa experimentam urmatoarele atitudini in cultivarea stimei de sine la copii :

  • Sa inlaturam ideea performantei extinsa in orice activitate. Este normal sa isi doreasca sa faca bine ceea ce fac dar nu pot transforma orice activitate intr-o provocare ;
  • Sa echilibram sentimentul de a avea, concentrandu-se pe indeplinirea nevoilor lor care aduc un sentiment de bine si nu pe a avea orice si cat de mult fara a se putea bucura de acestea ;
  • Sa facilitam crearea unei imagini asupra corpului care sa reflecte mai degraba normalitate in grija fata de felul in care arata si nu dezavoltarea unei obsesii legata de aparenta sociala ;
  • Sa cream contexte favorabile antrenarii responsabilitatii. Devenind responsabili vor fi mai liberi in a lua decizii pentru ca va creste si nivelul constientizarii beneficiilor dar si a consecintelor.
  • Sa fim curiosi despre ceea ce se intampla in afara relatiei pe care copii o au cu noi. Acest lucru presupune un interes constant pentru ceea ce le place, ceea ce-si doresc, ce au invatat, ce dificultati au, de ce anume le este frica, etc. A limita dialogul la intrebari si raspunsuri uzuale le va fragmenta sentimentul de interes pe care il au ceilalti in legatura cu ei ;
  • Nu in ultimul rand este necesar sa ne vedem in prezent alaturi de ei si totodata sa ii putem recunoaste ca si persoane distincte moment in care cine sunt, ce fac, cum fac si alaturi de cine fac reflecta gradul de dezvoltare emotionala, cognitiva si fizica, carora ar trebui sa le acordam o atentie majora astfel incat ei insisi sa tina cont de importanta dezvoltarii lor.

Creste-ti stima de sine chiar de azi!

Programeaza-te chiar acum la terapie!

Membru al Colegiului Psihologilor din România cu drept de liberă practică în: Psihoterapie Intregrativă, atestat de Comisia de Psihologie Clinică și Psihoterapie. Specializare în Psihoterapia de cuplu și Psihosexualitate.

Distribuie acest articol

Call Now Button