1. Definița personalității histrionice
Tulburarea de personalitate histrionică este caracterizată printr-un stil dramatic, teatral, emoțional, impresionant.
2. Care sunt trăsăturile personalității histrionice?
· Trăsături esențiale
– Polarizarea atenției celorlalți este o trăsătură specifică, expresie a unei pulsiuni irezistibile de a se plasa în centrul atenției grupului.
– Labilitatea și versatilitate dispozițională, în concordanță cu dispoziția celor din jurul său, persoana în cauză prezintă o mare disponibilitate de a trece de la o stare afectivă negativă la alta, pozitivă. La fel ca un copil, histrionicul ”râde cu lacrimile pe obraz”.
– Comportament seducător și provocator, întâlnit nu numai la femei, ci și la bărbați.
– Conduită erotizantă, histrionicul elaborează fantezii sexuale, independent de sentimentele de dragoste investite, fără a recurge însă la agresiuni verbale sau fizice. În contrast cu această conduită, mulți dintre histrionici au disfuncții sexuale, femeile prezintă frigiditate sau anorganismie, iar bărbații au tulburări de dinamică sexuală.
– Impresionabilitate, sugestibilitate, permeabilitate dispozițională, ca o consecință a acestor trăsături, persoanele cu tulburări histionice adoptă cu o mare rapiditate tonalitatea afectivă a celor din jur, deși nu sunt implicate în mod direct în problematica acestora.
– Catasis afectiv facil – în situații afectogene comune, persoana histrionică nu-și poate stăpâni tensiunea dispozițională
– Comunicare colorată, metaforică, impresionabilă. Comportamentul teatral al histrionicului este ilustrat prin toate mijloacele de comunicare de care dispune, nonverbale (vestimentare, mimicopantomimice), verbale (timbrul, intesitatea, înălțimea și modulația vocii) și prin vocabularul care abundă în adjective, superlative, grade și repere comparative.
– Dramatizarea conținutului comunicării, care ilustrează o mixură de date, situații și fapte, reale ori plauzibile, dar neverosimile, elementul fabulator fiind cel care oferă culoare pentru orice relatare. Uneori, mai ales în fața unor persoane puțin cunoscute, discursul histrionicului nu este opus realului, ci o paralelă romanțată a acestuia. Sub alt unghi, relatarea histrionicului este sora inconștientă a minciunii.
· Trăsături asociate
– Personalizarea relațiilor. Histrionicul consideră că trăiește relațiile mai apropiate, mai intense și mai intime decât sunt în realitate.
– Redusă disponibilitate sau incapacitate de menținere a relațiilor. Histrionicul nu are relații durabile, stabile, întrucât este în continuă căutare de nou în domeniul oamenilor, relațiilor, preocupărilor și activităților.
– Aviditat pentru noutate, stimulare sau schimbare, întrucât el suportă greu obișnuința, rutina și stereotipia existenței.
– Autoipostaziere în roluri extreme sau insolite, histrionicul adoptă roluri extreme de victimă sau lider în mod insuficient conștientizat.
– Intoleranță la ignorare sau periferizare. Când, în pofida eforturilor, histrionicul nu se poate plasa în centrul atenției celor din jur, nu se poate bucura de admirație sau laudă, izbucnește în accese de furie, cu acuzații sau injurii la adresa celorlalți.
– Incapacitate de amânare, mai ales când este vorba de o expectație sau gratificare. Ca și cum acțiunile lor ar fi direcționate spre gratificații imediate, histrionicii nu beneficiază de disponibilitatea amânării deoarece devin frustrați.
– Entuziasmare facilă și efemeră. Încântați de planuri (acreditate cu succes incontestabil), entuziasmați de reușita acestor planuri, ei își pierd repede interesul pentru ele, ignorându-le cu seninătate.
– Comportament manipulativ, orientat spre satisfacerea propriilor interese, dar mai ales spre dominarea emoțională a partenerului.
– Dependență de cel investit afectiv. Deseori, împotriva afectelor superficiale și labile, pot fi dependenți afectiv, devenind astfel veritabile victime ale persoanelor suprainvestite.
– Amenințări cu suicidul sau tentative suicidare demonstrative, prin care ei vor să ateste starea de disperare în fața lipsei de sentimente de atenție și considerație din partea celorlalți
– Amnezia traumelor, frustrărilor, afectelor (trăite cu dramatsim sau disperare) este totală, senină și surprinzătoare, fără vreo umbră de regret sau resemnare.
3. Care sunt cauzele tulburării de personalitate histrionică?
Nu sunt cunoscute cu exactitate, dar diverse teorii și studii sugerează multiple cauze posibile, de natură neurochimică, genetică, psihanalitică sau de mediu.
· Neurochimic
Studiile au arătat că există o corelație puternică între funcția neurotransmițătorilor și anumite tulburări de personalitate. Persoanele diagnosticate cu tulburare de personalitate histrionică au sisteme noradrenergice foarte sensibile, care sunt responsabile pentru sinteza, stocarea și eliberarea norepinefrinei. Predispoziția la anxietate, dependența și sociabilitatea pot fi determinate de nivelurile ridicate de norepinefrină.
· Genetic
Studiile pe gemeni au concluzionat că tulburarea de personalitate histrionică ar putea fi transmisă ereditar.
Unele studii de istorie familială au descoperit că tulburarea de personalitate histrionică, tinde să apară în familii, dar nu este clar cât de mult se datorează factorilor genetici versus factorilor de mediu. Au fost efectuate puține cercetări pentru a determina sursele biologice, dacă există, ale acestei tulburări.
· Teoria psihanalitică
Deși criticate ca fiind nesusținute de dovezi științifice, teoriile psihanalitice incriminează atitudinile autoritare sau îndepărtate ale unuia (în principal mama) sau ale ambilor părinți, împreună cu iubirea condiționată, bazată pe așteptările pe care copilul nu le poate îndeplini niciodată pe deplin. De asemenea, expunerea la unul sau mai multe evenimente traumatice ale plecării unui prieten apropiat sau a unui membru al familiei (prin abandon sau mortalitate) ar face ca persoana să nu poată forma atașamente adevărate și afectuoase față de alte persoane.
4. Cum este diagnosticată tulburarea de personalitate histrionică?
Aspectul, comportamentul și istoricul persoanei, împreună cu o evaluare psihologică , sunt de obicei suficiente pentru a stabili un diagnostic. Nu există niciun test care să confirme diagnosticul.
Conform Manualului de diagnostic și statistică a tulburărilor mintale (DSM) este necesară îndeplinirea a cinci sau mai multe dintre următoarele criterii la un adult tânăr cu un tipar comportamental pervaziv caracterizat prin exprimare excesivă a emoțiilor și căutarea captării atenției celor din jur:
- Atunci când nu se află în centrul atenției se simte incomod
- Comportamentul inadecvat, cu tentă sexuală sau provocatoare face ca interacțiunea cu alte persoane să fie adesea nepotrivită
- Exprimă emoții superficiale și afișează o trecere rapidă de la o emoție la alta
- Atrage atenția asupra sa folosindu-se în mod regulat de aspectul său fizic
- Are un stil de exprimare superficial și lipsit de detalii, dar prin care urmărește să impresioneze audiența
- Își exprimă emoțiile în mod exagerat, teatral și dramatic
- Poate fi ușor influențat de alte persoane sau circumstanțe
- Consideră că relațiile cu cei din jur sunt mult mai apropiate decât sunt în realitate
5. Care sunt complicațiile care pot apărea la o persoană cu tulburare de personalitate histrionică?
Persoanele cu tulburare histrionică pot prezenta episoade cu manifestări conversive sau pot dezvolta tulburări de somatizare. Există un risc semnificativ pentru tulburare depresivă majoră, consum de droguri sau alcool. Suicidul poate fi o complicație fatală, apărută, deseori, în urma unei greșeli, persoana respectivă nu își dorește cu adevărat să se sinucidă, doar să impresioneze.
Această tulburare poate afecta relațiile sociale, profesionale sau romantice ale unei persoane și modul în care acesta reacționează la pierderi sau eșecuri.
6. Cum poate fi tratată tulburarea de personalitate histrionică?
În tulburarea de personalitate histrionică, psihoterapia constituie abordarea terapeutică de elecție.
Psihoterapia de susținere este o modalitate de tratament recomandată deoarece este o abordare încurajatoare, liniștitoare și neamenințătoare. Aceasta își propune să reducă suferința emoțională, să îmbunătățească stima de sine și abilitățile de adaptare ale pacientului, printr-o ascultare atentă și empatică.
Psihoterapia psihodinamică s-a dovedit, de asemenea, a fi o abordare de succes în tratarea pacienților cu tulburare de personalitate histrionică. Scopul acestei terapii este de a modifica un aspect al personalității disfuncționale a pacientului prin integrarea reperelor cruciale ale dezvoltării pe care pacientul le-a ratat în etapele anterioare ale maturizării emoționale. Se încearcă rezolvarea unor conflicte subiacente, inconștiente, într-un efort ca pacienții să se înțeleagă mai bine pe ei înșiși și comportamentele lor.
Terapia de grup și terapia familială nu sunt indicate, de primă intenție, în cazul persoanelor cu tulburare de personalitate histrionică.
Nu există medicamente aprobate pentru tratamentul tulburării de personalitate histrionică. Însă, pot fi utilizate antidepresive, timostabilizatori sau antipsihotice pentru a trata afecțiunile psihiatrice asociate, precum depresia și anxietatea.
Trebuie reținut faptul că tulburarea de personalitate histrionică nu se vindecă, dar mulți oameni sunt capabili să funcționeze bine în societate și la locul de muncă. Pacienții care apelează la ajutorul unui psiholog tind să aibă rezultate mai bune pe măsură ce obțin o perspectivă asupra stării lor.
Ai nevoie de ajutor pentru vindecarea tulburarii de personalitate histronica?
BIBLIOGRAFIE:
- Manualul de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mintale (DSM-5)
- Manual de buzunar de psihiatrie clinică Kaplan&Sadock – ediția a3a
- Tulburările personalității – George Ionescu, București, 1997
- https://www.webmd.com/mental-health/histrionic-personality-disorder
- https://www.msdmanuals.com/professional/psychiatric-disorders/personality-disorders/histrionic-personality-disorder-hpd
- https://en.wikipedia.org/wiki/Histrionic_personality_disorder
- https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK542325/
- https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/9743-histrionic-personality-disorder
