Tulburarea bipolară: ce este, simptome și tratament
Tulburarea afectivă bipolară (TAB) este o afecțiune psihiatrică caracterizată prin schimbări extreme ale dispoziției, alternând între episoade maniacale, hipomaniacale și depresive. Adesea, termenul „bipolar” este folosit greșit pentru a descrie simple schimbări de dispoziție, însă în realitate această tulburare implică modificări semnificative, cu impact profund asupra vieții persoanei.
Pentru o înțelegere mai largă a depresiei asociate tulburării bipolare, poți citi și articolul nostru despre ce este depresia sau despre depresia severă.
Totodată, este important de știut că tulburarea bipolară nu este aceeași cu tulburarea disociativă de identitate, deși uneori sunt confundate.
Ce este tulburarea afectivă bipolară?
Tulburarea afectivă bipolară (TAB) este o afecțiune psihiatrică caracterizată prin schimbări semnificative ale dispoziției, alternând între episoade de manie, hipomanie și depresie majoră. Aceste modificări nu sunt simple oscilații ale stării de spirit, ci afectează profund modul în care persoana gândește, acționează și relaționează cu cei din jur.
Dispoziția reprezintă tonul emoțional general care influențează percepția despre sine, despre ceilalți și despre lume. În tulburarea bipolară, aceste dispoziții pot fi anormal de crescute sau scăzute, însoțite de simptome care impactează aproape toate domeniile vieții.
Este important să diferențiem tulburarea bipolară de alte afecțiuni psihice. Spre exemplu, tulburarea disociativă de identitate (dubla personalitate) implică multiple identități distincte, pe când TAB presupune schimbări extreme ale dispoziției.
Tipuri de tulburare bipolară
Există mai multe tipuri de tulburare bipolară, fiecare cu particularitățile sale, dar toate implicând modificări semnificative ale dispoziției:
- Tulburarea bipolară I – caracterizată prin cel puțin un episod maniacal complet, care poate necesita spitalizare. Adesea, apar și episoade depresive majore.
- Tulburarea bipolară II – include cel puțin un episod depresiv major și cel puțin un episod hipomaniacal, dar fără episoade maniacale complete.
- Tulburarea ciclotimică – alternanțe între simptome hipomaniacale și depresive moderate, pe o durată de cel puțin doi ani. Este mai puțin severă, dar afectează calitatea vieții.
- Tulburarea bipolară cu ciclare rapidă – patru sau mai multe episoade maniacale, hipomaniacale sau depresive într-un an.
- Tulburarea bipolară indusă de substanțe sau medicamente – simptomele apar în legătură directă cu consumul de substanțe, medicamente sau sevraj.
- Tulburarea bipolară secundară unei afecțiuni medicale – simptomele sunt cauzate direct de o altă boală.
Pentru diferențiere diagnostică, vezi și tulburarea de personalitate histrionică care poate fi confundată uneori cu formele de tulburare bipolară.
Simptomele tulburării bipolare
Tulburarea bipolară se manifestă diferit în funcție de tipul episodului: maniacal, hipomaniacal sau depresiv. Pot exista și episoade mixte, cu simptome de ambele tipuri simultan.
Episod maniacal
- Dispoziție ridicată, expansivă sau iritabilă anormală, persistentă cel puțin o săptămână
- Stimă de sine crescută, grandoare
- Nevoie scăzută de somn
- Vorbire rapidă, presiunea vorbirii
- Fugă de idei, gânduri care „aleargă”
- Distractibilitate crescută
- Activitate excesivă orientată spre scop (muncă, social, sexual)
- Impulsivitate: cumpărături compulsive, relații sexuale riscante, investiții hazardate
Episod hipomaniacal
Simptome asemănătoare episodului maniacal, dar mai puțin severe și cu o durată de cel puțin patru zile.
Episod depresiv major
- Dispoziție depresivă persistentă (tristețe, gol interior)
- Pierdere de interes și plăcere (anhedonie)
- Modificări de greutate și apetit
- Insomnie sau hipersomnie
- Agitație sau lentoare psihomotorie
- Oboseală și lipsă de energie
- Sentimente de vinovăție sau inutilitate
- Capacitate scăzută de concentrare
- Idei suicidare sau gânduri recurente despre moarte
Dacă vrei să afli mai multe despre depresie, citește și articolul despre depresie pentru o înțelegere completă a simptomelor asociate.
Cauzele tulburării bipolare
Încă nu s-au descoperit cauze precise și definite ale tulburării bipolare. Totuși, rezultatele a numeroase studii sugerează că ar putea exista factori genetici, biologici și de mediu în spatele debutului bolii, precum și recăderea acesteia după tratament.
Factorii genetici
Se pare că TAB poate fi moștenită din familie. S-a dovedit că dacă unul dintre gemeni suferă de tulburare bipolară, celălalt geamăn are 70% șanse să o aibă și el. Dacă un părinte este bipolar, șansele copilului de a face boala cresc cu 10-15%, iar în cazul în care ambii părinți sunt bipolari, șansele copilului sunt de 30-40%.
Factori biologici
Disfuncția neurotransmițătorilor, cum ar fi serotonina și norepinefrina, poate contribui la apariția tulburării bipolare. De asemenea, anumite afecțiuni medicale (ex. scleroza multiplă, sindromul Cushing) sau modificările hormonale pot fi asociate cu debutul bolii.
Factori de mediu
Consumul de alcool sau droguri poate agrava starea sau declanșa recăderi. De asemenea, pierderile majore, stresul excesiv sau modificările tratamentului pot declanșa sau înrăutăți tulburarea.
Pentru mai multe informații despre cauzele și factorii de risc ai depresiei, vezi articolul Ce este depresia?.
Programeaza-te la terapie
în doar 20 de secunde
Care sunt cauzele tulburării afective bipolare?
Tulburarea bipolară nu are o cauză unică, ci este determinată de o combinație de factori genetici, biologici și de mediu care pot influența apariția și evoluția acestei afecțiuni.
Factorii genetici
Studiile arată că există o predispoziție genetică importantă. Dacă unul dintre gemeni are tulburare bipolară, șansa ca și celălalt să dezvolte boala este mult mai mare. De asemenea, copiii ai căror părinți suferă de această tulburare prezintă un risc crescut.
Factori biologici
Disfuncțiile neurotransmițătorilor (serotonină, norepinefrină), modificările hormonale și anumite boli (ex. scleroza multiplă, sindromul Cushing) pot contribui la debutul tulburării bipolare.
Factori de mediu
Evenimentele stresante majore, pierderea unei persoane dragi, consumul de alcool sau droguri și alte experiențe traumatice pot declanșa episoadele maniacale sau depresive, agravând evoluția bolii.
Cum se pune diagnosticul?
Diagnosticul se formulează în urma unei anamneze detaliate și pe baza criteriilor elaborate în Manualul de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale (DSM-5).
Criterii DSM-5 pentru episodul maniacal
- Perioadă distinctă de dispoziție ridicată, expansivă sau iritabilă anormală și persistentă, cu durata de cel puțin o săptămână (sau orice durată dacă a fost necesară spitalizarea).
- În cursul perioadei, trei (sau mai multe) simptome persistente (patru dacă dispoziția este doar iritabilă): stimă de sine crescută, nevoie scăzută de somn, logoree, fugă de idei, distractibilitate, activitate excesivă orientată spre scop, implicare în activități riscante.
- Tulburarea este suficient de severă pentru a cauza alterarea funcționării ocupaționale/sociale sau necesită spitalizare, ori există elemente psihotice.
- Simptomele nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanțe sau unei afecțiuni medicale.
Criterii DSM-5 pentru episodul hipomaniacal
- Perioadă distinctă de dispoziție persistent ridicată, expansivă sau iritabilă, cu durată continuă de cel puțin 4 zile.
- În cursul perioadei, trei (sau mai multe) simptome persistente (patru dacă dispoziția este doar iritabilă).
- Episodul se asociază cu o modificare clară a funcționării, vizibilă pentru alții.
- Nu este suficient de sever pentru a necesita spitalizare și nu există elemente psihotice.
Criterii DSM-5 pentru episodul depresiv major
- Cinci (sau mai multe) simptome prezente timp de cel puțin două săptămâni, reprezentând o schimbare față de funcționarea anterioară; cel puțin unul dintre simptome este dispoziția depresivă sau pierderea interesului/plăcerii.
- Simptomele cauzează suferință clinică semnificativă sau alterări sociale, ocupaționale sau în alte arii importante.
- Simptomele nu se datorează efectelor unei substanțe sau condiții medicale și nu sunt explicate mai bine de doliu prelungit.
Teste psihologice utilizate
- Scale de cotare: Inventarul Beck pentru Depresie, Scala Hamilton, Scala Young pentru manie.
- Testul Rorschach: pentru evaluarea proceselor cognitive și emoționale.
- Testul de apercepție tematică (TAT): evaluează povestirile create pe baza imaginilor ambigue.
Teste biologice și imagistică
- Testul de supresie la dexametazonă (DST) – utilitate clinică limitată.
- Analize hormonale (TSH, TRH, prolactină) pentru excluderea altor cauze.
- Imagistica cerebrală (CT, RMN) pentru excluderea altor afecțiuni neurologice.
Cum se tratează tulburarea bipolară?
Tratamentul tulburării bipolare include, în principal, medicație și psihoterapie. Deși această afecțiune nu se vindecă, ea poate fi ținută sub control, iar pacientul poate avea o viață echilibrată și funcțională.
Medicamente
- Stabilizatori de dispoziție (ex. litiu, acid valproic) – previn episoadele maniacale și depresive.
- Antipsihotice atipice (ex. quetiapina) – utile atât pentru episoadele maniacale, cât și pentru cele depresive.
- Antidepresive – prescrise cu prudență, deoarece pot declanșa episoade maniacale la unele persoane.
Psihoterapia
Psihoterapia ajută la recunoașterea și gestionarea simptomelor și la creșterea complianței la tratament. Tipurile de psihoterapie utile includ:
- Terapia cognitiv-comportamentală – modifică gândurile și comportamentele negative.
- Terapia comportamentală – utilă în stabilirea limitelor și organizarea comportamentelor impulsive.
- Psihoterapia suportivă – oferă sprijin emoțional și validare.
- Terapia de grup – ajută la combaterea izolării și la dezvoltarea abilităților sociale.
- Terapia familială – implică familia pentru susținerea pacientului și înțelegerea bolii.
Stilul de viață și autogestionarea
Managementul pe termen lung al tulburării bipolare presupune și:
- Respectarea tratamentului medicamentos și a vizitelor regulate la medic.
- Menținerea unui program de somn regulat.
- Reducerea stresului prin tehnici de mindfulness, yoga, meditație.
- Renunțarea la alcool și droguri.
- Dezvoltarea unor relații de susținere emoțională.
Citește și despre dubla personalitate, un diagnostic adesea confundat cu tulburarea bipolară.
Programeaza-te la terapie
în doar 20 de secunde
Cum gestionăm tulburarea bipolară?
Gestionarea tulburării bipolare presupune respectarea tratamentului, dar și implementarea unor strategii zilnice care reduc impactul episoadelor și cresc calitatea vieții.
- Respectarea programului de somn și a rutinei zilnice.
- Adoptarea unei diete echilibrate și practicarea activităților fizice regulate.
- Limitarea stresului și folosirea tehnicilor de relaxare: mindfulness, yoga, meditație.
- Identificarea semnelor timpurii ale schimbărilor de dispoziție pentru intervenție rapidă.
- Menținerea comunicării cu medicul psihiatru și cu psihoterapeutul.
- Construirea unei rețele de sprijin formată din familie și prieteni apropiați.
- Evitarea alcoolului și a substanțelor care pot declanșa episoade.
- Participarea la grupuri de suport pentru persoane cu tulburare bipolară.
Pentru familie, este important să înțeleagă boala, să fie răbdători și să încurajeze tratamentul regulat și un stil de viață echilibrat.
Citește și despre depresia severă, care poate apărea frecvent în tulburarea bipolară.
Întrebări frecvente despre tulburarea bipolară
Episoadele maniacale netratate pot dura până la 4 luni, iar cele depresive până la 6 luni. Tratamentul adecvat scurtează semnificativ durata lor.
Nu există vindecare completă, dar cu tratament medicamentos, psihoterapie și stil de viață echilibrat, simptomele pot fi ținute sub control pe termen lung.
Tulburarea bipolară implică schimbări extreme de dispoziție (manie-depresie), în timp ce tulburarea disociativă de identitate (dubla personalitate) implică prezența mai multor identități distincte. Află mai multe despre dubla personalitate aici.
Stabilizatori de dispoziție, antipsihotice atipice, psihoterapie cognitiv-comportamentală, terapie de grup și terapie familială. Programează-te la psihoterapie individuală.
Da, factorii genetici joacă un rol important. Dacă un părinte are TAB, riscul copilului crește la 10-15%.
- office@psiconcept.ro
- 0752 841 613
- Luni - Sâmbăta : 09:00 -20:00
