Te-ai surprins vreodată spunându-ți, în tăcere sau cu voce tare: „Nu sunt suficient de bun”, „Nu merit mai mult”, „Oricum voi greși”?
Poate că aceste gânduri nu sunt doar ocazionale. Poate că, pentru tine, ele au devenit un fundal constant, o muzică tăcută ce rulează fără încetare și îți sabotează încrederea în cine ești și în ce poți realiza.
Stima de sine scăzută nu este doar un sentiment trecător de nesiguranță. Este un mod profund de a te percepe, care afectează felul în care gândești, simți, acționezi și chiar cum funcționează corpul tău.
Cum gândește o persoană cu stimă de sine scăzută?
Dacă te regăsești în acest tablou, este posibil să gândești adesea:
- „Nu voi reuși, de ce să mai încerc?”
- „Alții sunt întotdeauna mai buni decât mine.”
- „Nu sunt destul de deștept / capabil pentru asta.”
- „A fost doar noroc, nu merit cu adevărat această reușită.”
- „Dacă am reușit azi, cu siguranță data viitoare voi da greș.”
- „Sigur ceilalți cred că nu merit să fiu aici.”
Mintea ta poate că își construiește automat scenarii negative: frica de a fi criticat, de a dezamăgi, de a nu fi „suficient”. Gândurile de autocritică sunt adânc înrădăcinate, iar la fiecare eșec, chiar și minor, vocea interioară scritică devine și mai puternică.
Ce simte emoțional o persoană cu stimă de sine scăzută?
Poate te regăsești simțind frecvent:
- Rușine – sentimentul că „ceva e fundamental greșit la mine”.
- Vinovăție excesivă – și pentru lucruri care, poate, nu sunt responsabilitatea ta.
- Frică în fața noilor oportunități, temându-te să nu greșești.
- Tristețe adâncă, uneori fără un motiv clar.
- Furie refulată sau direcționată împotriva ta.
Este posibil să eviți relațiile profunde de teama abandonului sau să accepți prea puțin de la ceilalți, convins că nu meriți mai mult.
Cum se manifestă în comportamente?
Când stima de sine este fragilă, comportamentele reflectă această luptă interioară:
- Evitarea provocărilor de frica de a eșua.
- Perfecționism extrem, în încercarea de a compensa sentimentul de inadecvare.
- Dificultăți în a spune „nu” și în a-ți seta limite sănătoase.
- Autosabotaj – renunțarea înainte de a începe sau boicotarea succesului.
- Compararea constantă cu alții, mereu în defavoarea ta.
Ce se întâmplă la nivel somatic?
Stima de sine scăzută nu trăiește doar în gânduri. Ea se imprimă adânc în corp:
- Tensiune musculară cronică, mai ales în umeri, gât și spate.
- Oboseală persistentă, chiar și după odihnă.
- Probleme digestive stomac „strâns”, greață ușoară în situații stresante.
- Respirație superficială sau senzația că „nu ai aer” în momente de anxietate.
Corpul tău îți vorbește zilnic despre nivelul stimei tale de sine, chiar dacă tu poate nu conștientizezi aceste mesaje încă.
De unde vine această stare?
Experiențele din copilărie și adolescență joacă un rol esențial. Dacă ai fost criticat excesiv, ignorat, supraprotejat sau condiționat să fii „bun” doar în anumite situații, probabil ai învățat că valoarea ta personală este fragilă și depinde de performanțe sau aprobări externe.
În timp, aceste mesaje au devenit credințe adânci despre cine ești.
Nathaniel Branden, unul dintre cei mai importanți autori în domeniul stimei de sine, afirmă că aceasta se bazează pe două piloni esențiali:
- Convingerea că suntem competenți să facem față provocărilor vieții.
- Convingerea că merităm să fim fericiți.
Când aceste convingeri lipsesc sau sunt instabile, stima de sine este mereu în pericol.
Se poate reconstrui stima de sine?
Da. Oricât de adânc ar părea răul, schimbarea este posibilă.
Reconstruirea stimei de sine nu este despre „a te umfla” cu laude false sau despre a-ți impune să crezi lucruri pe care nu le simți.
Este un proces de:
- Autocunoaștere sinceră și compasiune față de tine însuți.
- Învățare a auto-susținerii, chiar și când greșești.
- Dezvoltare de noi obiceiuri mentale și comportamentale.
Te invit la autoreflexie și acțiune:
- Fraze pe care te invit să le completezi zilnic:
- „Dacă aș avea mai mult respect pentru mine însumi, astăzi aș…”
- „Îmi susțin dreptul de a exista prin…”
- Jurnal de acceptare: În fiecare zi, scrie trei aspecte despre tine pe care alegi să le accepți, exact așa cum sunt.
- Promisiuni mici, ținute față de tine însuți: Începe cu gesturi mici (ex: azi voi bea suficientă apă, voi merge la plimbare 10 minute) și onorează-le.
- Auto-observare fără judecată: Când apar gânduri critice, întreabă-te: „Ce nevoie neîmplinită încearcă acest gând să-mi arate?”
Dacă ai citit până aici…
…probabil ceva în tine a rezonat profund.
Poate simți o durere surdă, poate o speranță timidă. Sau poate o combinație între dorința de a schimba ceva și frica de necunoscut.
Toate aceste sentimente sunt firești. Și, mai ales, sunt un semn că ești pregătit(ă) să începi un proces de vindecare.
Terapia pentru stima de sine nu este despre a te „repara”, pentru că tu nu ești defect. Este despre a te redescoperi, a-ți reclădi încrederea în propriile forțe și a învăța să fii de partea ta.
Te invit să facem această călătorie împreună.
Programează o ședință de psihoterapie și hai să lucrăm la reconstrucția acelei relații esențiale cu tine însuți.
